The Owlish Blog

"Respectabilitatea

2010-11-10T21:09:00.000+02:00

este propria rasplata - si o rasplata cat se poate de reala si de practica. Poate sa nu-ti aduca mancaruri alese si paturi moi, dar iti aduce ceva mai bun si de durata. Iti aduce constiinta ca traiesti asa cum trebuie, ca faci lucrul care trebuie, poate stabili pe baza inteligentei pamantene ca mergi la locul care trebuie si ca alti oameni nu o fac. Nu lasa vreodata pe cineva sa te atate impotriva respectabilitatii. Este cel mai satisfacator lucru pe care il cunosc in aceasta lume - si cam cel mai ieftin." (Jerome K. Jerome-Arta de a nu scrie un roman)

Cine/Ce iti da sentimentul de respectabilitate? Ce stabileste cat de respectabila e o profesie? Cat de obiectiv poate fi tratat conceptul de respectabilitate?

Eh, nevermind. I guess all I'm asking is that... Is psychology respectable?

Declaratie

2010-11-04T17:58:00.000+02:00

Un prieten drag e in moarte clinica de ceva vreme.

Mi-a devenit atat de drag dupa ce s-a petrecut accidentul lui. La inceput am crezut ca e ceva temporar, ca isi va reveni in curand. Desi a devenit un fel de confident al meu inca de cand am luat la cunostinta de existenta sa si i-am estimat potentialul, in primele luni de "somn" nu l-am vizitat prea des - nu imi faceam griji. Lucrurile aveau sa se intoarca la normal, imi ziceam, ca in cazul oricarui alt eveniment neplacut pe care mi-a fost dat sa-l traiesc. Mi-am vazut de viata mea, lasand in inertie gandurile si planurile ce il priveau. Tocmai incepusem o relatie si vroiam sa devina ceva stabil. In plus, aveam de lucrat enorm, iar timpul liber imi era indesat cu liste de carti si cu gramatica limbii germane. Mi se parea ca viata e din ce in ce mai grea si ca o zi nu imi mai ajungea sa fac tot ce imi propuneam.

Am fost asa, egoista si antrenata in nimicuri, pana intr-o zi, cand am vrut sa fac ce odata am fi facut noi doi impreuna. Era ceva ciudat, dar posibil. Si ne simteam bine facand asta. Ne dadeam intalnire cand simteam ca realitatea devenea insuportabila, ne asezam la biroul meu si scriam. Nu dura mult de obicei, cam cat o pauza de masa. Bineinteles, ideile imi veneau inca din zilele precedente. Eu, de obicei, formulam ideea. El, in schimb, era o fire poetica, visatoare, inchisa intr-o viata singuratica. Cred ca de aceea putea sa gandeasca tot textul pe moment. Mai ales daca beam putina cafea cu lapte inainte, ne intelegeam de minune si chiar iesea ceva frumos. In rest nu ne vedeam sa vorbim despre dezamagirile zilnice, de la slujba, din iubire, de acasa. Asa nu ne-am fi inteles. Eu, dupa adolescenta cu balansari groaznice intre un optimism supralicitat si un pesimism care mi-a adus antipatia tuturor, ravnesc la obiectivitate, care imi pare ideala, ceea ce ma face putin extremista in viziunea celorlalti. Pana si iubitul meu imi spune ca nu am suflet. De parca sa fii nepartinitor in orice clipa inseamna insensibilitate... El, pe de alta parte, si-a conservat prospetimea gandirii; era un subiectiv prin definitie. Ii displacea notiunea de societate si nici nu vroia sa auda de conventii sociale. Probabil ca intreaga lui fiinta era o rana deschisa, peste care cei ca mine presara in fiecare zi praful fin, dar usturator al sarii sarcasmului sau, pur si simplu, al rautatii. Fiindca nu putem fi altfel decat rai cu ceea ce nu intelegem. El e o faptura de mirare - cum de a rezistat intreg la cap dupa atatia ani de neintelegere, de inchidere in sine?

Nu ma gandisem niciodata, desigur, ca se va intampla asa ceva, un accident care sa ne desparta pentru un timp atat de indelungat. De cand e in spital, parca vremea trece si mai repede pentru mine. Nu prea imi mai vin idei; poate ar fi trebuit sa-mi dau seama ca avea sa se intample ceva, dupa faptul ca inainte de accident fusesem ocupata si nu avusesem cand sa ma gandesc la altceva decat la ce eram obligata de circumstante. Sincer, nici macar nu stiu ce i s-a intamplat exact, mai precis in ce a constat accidentul. Pur si simplu am auzit intr-o zi ca e in spital. Familie, din cate am inteles, nu are. Cand am aflat, totusi, nu m-am simtit nicidecum ca si cum ar depinde de mine, nici orgoliul nu mi-a fost gadilat de faptul ca am fost singura lui prietena, prin urmare ma pretuia, probabil, ca nimeni altcineva. Cum am zis si la inceput, mi-am vazut de viata mea; am inchis ochii, cum s-ar spune. Spiritul lui n-are cum sa moara, incercam sa ma conving eu. Doctorii nu cred nici acum ca ar putea muri. Cica da semne ca isi va reveni, dar eu, de cand am inceput sa merg regulat la el, n-am vazut vreo schimbare.

M-am gandit sa ii citesc din ce scrisesem impreuna si sa ii vorbesc. Am inceput sa ii dedic din ce in ce mai mult timp. Insa am observat, cu o oarecare stupoare, ca nu prea mai intelegeam textele. Mazgaliturile, scrisul haotic si dezordonat faceau paginile extrem de obositoare. Totusi puteam descifra scrisul, insa nu il puteam intelege. Daca odata credeam ca literele pot ascunde sensuri, ei bine, astazi, sensurile mele s-au ascuns de mine. In ordonarea temporala a evenimentelor, sensurile mele nu s-au conservat decat sub forma unor combinatii de litere latine. La fel de bine as fi putut scrie ?~-] sau desena linii la intamplare. Ma simteam groaznic - facusem ceva frumos impreuna, iar cand viata aproape ca il doborase eu aproape ca l-am lasat in urma, zicandu-mi ca nu trebuie sa pierd ocaziile vietii mele, eu trebuie sa evoluez. Crezusem ca noi doi aveam vieti distincte. Dar, de fapt, aveam una singura - existentele noastre rezonasera, asa cum trupul rezoneaza cu sufletul, de aceea am putut sa scriem impreuna. Iar acum ne-am indepartat unul de celalalt, eu sunt in lumea care il considera pe el mort, plecat, dus; el e in necunoscut si nu stiu ce parere are despre ce se intampla. De aceea nu mai pot intelege ce am scris odata. Nu mai rezonam, iar din scris faceam parte amandoi - eu, mintea; el, sufletul.

N-ai vrea sa-ti scriu o scrisoare?

2010-10-02T22:58:00.001+03:00

Sa ma gandesc o zi ce as putea spune in douazeci de randuri si apoi sa ma pun pe hartie. Ca in filme, dupa o fraza sa mototolesc foaia si sa o arunc in foc. Sa exersez cu litere mari, indraznete, apoi cu unele mai mici, care parca vor sa se dizolve in alb. Sa ma chinuie caligrafia ca pe un japonez. La jumatate sa ma opresc, daca merg prea departe? Cuvintele mi-ar putea fi interpretate... Ei lasa, cine sta sa se mai gandeasca la sensuri?! Sa termin, sa ma uit de departe la ea. Frumos, dar parca fiecare paragraf l-a scris altcineva... Imi place ultimul, are o consistenta moale, scrisul se unduieste dintr-un capat in altul, fontul e timid, dar sincer. Scriu dupa proportiile proprii. Grasiez, "r"-urile n-au bucla. Fac pauze lungi, prea multe virgule. Vorbesc corect, nicio mazgalitura. Si prea mult, colturile ma limiteaza. Cu prea multi "tu", "te", "iti" si "eu", "ma", "imi" si "noi", "ne", "noua". Mai des vad "?" decat ".". Nu conteaza, iti plac provocarile.

E o scrisoare buna, cu paragrafe frumos aliniate, scrisa simplu, negru pe alb. Am datat-o 8 august, o zi de vara ca toate celelalte; nu imi aduc aminte ce am facut atunci. Poate mi-a venit ideea asta nebuna, sa-ti scriu o scrisoare... sau poate am dormit toata ziua... Hai ca nu arata deloc rau! E lizibila. Cumva, sunt mandra de ea. Am scris putin, dar mult. Si nici n-am rescris-o de multe ori. Ce mai e de facut acum? Sa-i caut un plic. Sa o impaturesc grijulie si sa o trimit.

M-am semnat pur si simplu "Oana". Mi s-a zis ca e un nume frumos. Inseamna "gratie divina", ce-o mai fi insemnand si asta... Mie imi place ca e scurt si la obiect si melodios in acelasi timp. Oa-na. E frumos. "Cu drag, Oana". Si in paranteza am precizat ca formula "cu drag" aici nu e un cliseu. Daca nu ma crezi, gandeste-te ca citesti o scrisoare. Da, ti-am scris o scrisoare in secolul XXI. Ti-as fi putut trimite un mesaj. Poti sa raspunzi, poti sa suni inapoi, poti sa razi si sa-l trimiti prietenilor tai. Pana la urma tot ajungi sa il stergi. Dar scrisoarea o s-o pastrezi, pentru ca celulele mainii mele sunt pe ea. Pentru ca eu sunt ea. E stupida intr-o oarecare masura, ai putea sa o arunci. Dar ce om ar face asta unei amintiri? Unei amintiri frumoase. E dragalas scrisul asta de fata, obsesiv ordonat. E dragalas si ce ti-am scris. Cateva idei acolo. Asa, ca sa nu ma uiti. Sper sa ai grija cand rupi plicul, sa nu rupi si scrisoarea. Asta e, aici am gresit. Am scris prea sus "Draga eu-le,".

2010-07-19T15:30:00.001+03:00

"Ce ar fi devenit literatura fara nebunie si pacat? Ce altceva este munca literatului in afara de a scormoni, pentru a-si castiga existenta, in gramada de cenusa a nenorocirii umane? Imaginati-va, daca puteti, o lume perfecta - o lume unde barbatii si femeile nu ar spune niciodata lucruri absurde si niciodata nu ar face lucruri nechibzuite, unde baietasii nu ar fi niciodata neascultatori, iar copiii nu ar face niciodata remarci stanjenitoare, unde cainii nu s-ar bate niciodata si pisicile n-ar tipa, unde nevestele nu si-ar tine niciodata sotii sub papuc, iar soacrele nu ar cicali, unde barbatii nu ar merge niciodata la culcare incaltati cu cizmele si capitanii de marina nu ar injura nici o singura data, unde instalatorii ar sti ce fac, iar fetele batrane nu s-ar imbraca niciodata ca cele tinere, unde negrii nu ar fura niciodata pui de gaina si oamenii mandri nu ar avea niciodata rau de mare! Unde ar fi atunci umorul si inteligenta voastra? Imaginati-va o lume unde inimile nu s-ar frange niciodata, unde buzele nu ar fi niciodata stranse de durere, unde ochii nu ar fi niciodata intunecati, unde picioarele nu ar fi niciodata obosite, unde stomacurile nu ar fi niciodata goale! Unde ar fi patosul vostru? Imaginati-va o lume in care sotii nu ar iubi niciodata mai mult decat o singura nevasta si aceea ar fi cea care trebuie, unde nevestele nu ar fi niciodata sarutate de altcineva in afara de sotii lor, unde inimile barbatilor nu ar fi niciodata negre si gandurile femeilor niciodata impure, unde nu ar exista ura si invidie, nici dorinte, nici disperare. Unde ar fi scenele voastre despre pasiune, complicatiile voastre atat de interesante, subtilele voastre analize psihologice? Noi, scriitorii -romancieri, dramaturgi, poeti- ne ingrasam pe seama suferintei semenilor nostri. Dumnezeu a creat barbatul si femeia, iar femeia a creat literatul cand si-a infipt dintii in mar. Am intrat in lume in umbra sarpelui. Suntem corespondentii speciali ai armatei Diavolului. Ii prezentam victoriile in romane de trei volume, infrangerile ocazionale in melodrame in cinci acte." (Jerome K. Jerome-Arta de a nu scrie un roman)

12. Incompetentii cu pretentii

2010-05-16T19:50:00.001+03:00

(Post recomandat iesenilor)

Mi-e clar acum, mi-a demonstrat-o experienta zecilor de proiecte din liceu: In Iasi nu exista centru de multiplicari cu o activitate ireprosabila. In general aleg unul din multele PIM-uri, fiindca tinde spre profesionalism, dar au si ei mizeriile lor.

Insa intr-o dimineata, pentru ca eram in graba, *R. si cu mine ne-am gandit sa trecem pe la Stef, mai ales ca aveam de scos un amarat de referat la lat(r)ina, de vreo cateva pagini=nicio provocare profesionala pentru angajati. Numai ca se pare ca era prea dimineata pentru o frumoasa bruneta domnisoara (sau poate nu se putea concentra prea tare din cauza bretonului care ii intra in ochi), care a scos fisierul pe A3 si a gasit de cuviinta sa dea vina pe *R. ca nu a facut setarile si sa il scoata din nou pe A4 fara sa ii ceara acordul. Ne gandeam sa o scutim de reprosuri (cine stie? o fi avut probleme cu iubitul/era la pms), dar a trebuit sa demonstreze ca este 100% incapabila sa fie operator de imprimanta. Asta pentru ca am mai rugat-o sa scoata niste documente de pe stick, anuntand-o in prealabil ca trebuie selectate, insa ea a facut fix cum a dus-o capul de gaina si a scos ce a crezut ca ne-ar fi noua mai de folos, sub pretextul ca "i-am dat deja click". Cred ca ne-a citit pe fetele siderate ca nu mai era nevoie de nicio scuza, ba chiar ne grabeam sa platim ceva ce aveam de gand sa aruncam in primul cos de gunoi. Mai mult, ne-a expediat cu o viteza cu care nu va munci niciodata, de teama sa nu reactionam, probabil. Oricum, renuntasem sa facem vreo plangere, i-am platit si am plecat. Concediata, cu un asemenea coeficient de inteligenta, cine ar mai fi angajat-o? Ne-am simtit responsabile pentru viitorul ei, sentiment pe care il vom mai purta probabil doar propriilor nostri copii.

Oricum, cu incompetentii nu se poate discuta.

All eyes on you.

11. Guys' issues (2) sau "Astia merita sa fie facuti in ceva ce nu au atins vreodata:sapun"

2010-04-08T00:10:00.002+03:00

Nu am sa incep cu teoria "Romania - o tara de c*cat", pe care o impartasim toti cei care ne confruntam zi de zi cu diverse exemple de comportament "romanesc". Cineva, cu ceva timp in urma, mi-a zis ca daca vreau sa schimb ceva as putea incepe cu propriul comportament. Ei bine, nu cred ca era cazul unei asemenea observatii. Daca urasti cu adevarat "marlania", "darlania", "mardania" sau cum vrei sa o mai numesti, e clar ca nu ti-o insusesti. Asa-i sau am logica de femeie ? Si atunci cand conduita ta tinde spre ireprosabil, iti cam doresti sa primesti in schimb, in relatiile cu ceilalti (ca or fi familie, prieteni, cunoscuti, straini), acelasi respect minim pe care si tu il oferi. Ei bine, asta nu se va intampla niciodata in minunata noastra tara.

Stiu ca toti se plang mai mult sau mai putin si nici nu vreau sa ma lungesc inutil. Dar mi se pare mai mult decat simpla taranie sa mergi pe strada si sa fii apucata de piept, cu atat mai mult cu cat imaginea ta nu atrage sub nicio forma o asemenea dovada de "afectiune". In momentul in care tipa o cere, prin imaginea pe care o afiseaza, tipul poate primi circumstante atenuante, iar tipa poate isi va invata lectia.

Acest fel de "romanisme" imi stau in gat. Si ma bucur ca nu ma sufoc singura: (relevant incepand cu 0:28)

All eyes on you.

.

2010-04-07T23:11:00.003+03:00

Locuiesc într-o cameră gri, cu ferestre mici şi draperii groase.

Nu pot suferi lumina. Să-mi aducă aminte de cei de afară, cu fericirea lor nebună ori tânguirile false. M-am născut cu ochii în soare. Am gonit prosteşte prin labirinturile mamei mele, ca sa orbesc din prima clipă de viaţă. Mi-am ars retina, iar lumea n-a mai fost pentru mine ce ar fi trebuit să fie. Lumina şi strălucirile colţuroase ale obiectelor în lumină mă stânjenesc. În camera mea, seara e o sărbătoare. Rana astrului pe moarte mă potoleşte, chiar îmi provoacă o bucurie stupidă de altfel, fiindcă lumina e condiţia esenţială a întunericului preaiubit.

Cadoul la prima mea zi de naştere a fost o cameră albă, mirosind a var proaspăt şi a lemn lăcuit. Jur ca am încercat să adorm în noaptea aceea, dar un coşmar de neînchipuit mi s-a derulat în minte 8 ore neîntrerupt şi apoi tot restul vieţii pe secvenţe. Strigoi în haine imaculate mă purtau pe braţele lor spre lumină, în timp ce eu mă zbăteam cu o furie care mă epuiza în realitate. Când am reuşit să mă sustrag imaginilor, mi-am descoperit venele îngheţate. Chiar de a doua zi am pus mâna pe o pensulă şi am început să întind pe pereţi un gri pastelat, liniştitor. Apoi, somnul mi-a fost somn.

Azi mi-s zidurile scorojite de câte lucruri am aruncat în ele. Demult, am plâns în pumni că toată lumea poate sta la soare, numai eu nu. Acum ştiu că soarele te fură. În loc să-ţi priveşti pieptul, înalţi o secundă capul şi gata! eşti îndrăgostit de razele care te încătuşează fără să le simţi. Cu astea nu-i de glumă. Te dăruieşti involuntar unei surse de lumină care într-o zi o să se stingă, uiţi de tine în incercarea de a privi soarele necontenit şi, în ziua întunericului veşnic, ochii tăi vor fi orbi, iar tu piatră. Îmi doresc să fiu acolo, să aud ce au de spus cei pe care i-am avertizat.

Mi-e greu să o spun, dar i-am avertizat din iubire. În tinereţe am făcut eforturi să mă confund cu lumea din care, chipurile, fac parte. M-am străduit să dau de gustul vieţii din afara vizuinei mele. În loc să rămân o ciudată, am vrut să fiu o pată de albastru într-o mare de albastru. Dar m-au exclus. Mi-au strigat nume întâi. Apoi m-au ameninţat că îmi fac o favoare şi îmi scot ochii. Când am plecat, cei care au priceput ce le zisesem mi-au făcut din mână, dar nu m-au mai căutat niciodată. Cu toate astea, i-am iubit şi, din nefericire, le-am purtat o mare iubire şi după aceea. Nici nu mai ţin minte în ce dimineaţă m-am trezit şi îi uitasem. După ceva timp i-am visat, dar seninătatea aceea stranie nu m-a lăsat să mă mai consum pentru ei. Iubirea mă părăsise, dar mi-am promis că, din când în când, îmi voi face timp să-mi fie dor de ea.

Acum e iarnă. Am atins din greşală draperia şi zăpada s-a descoperit privirii mele. M-a durut capul zile întregi. Şi m-am gândit că ar merge un nou strat de gri pe pereţi. N-am deschis fereastra de câteva luni, aşa că miroase a noapte de vară şi a fum dulce, fiindcă obişnuiam să ard foile pe care le scriam, ca nu cumva să fiu tentată să revin asupra lor. Dacă le-aş fi recitit, aş fi început să retrăiesc poveştile de pe ele şi asta ar fi însemnat să mă întorc la lucruri trecute, să redevin mai incompletă decât sunt acum, să pun întrebări la care am găsit deja răspunsuri. Oh nu, trecutul trebuie ars, iar cenuşa lui purtată pe tălpi. Aceasta e adevărata noastră înălţime.

The Kite Runner

2010-03-11T16:15:00.001+02:00

"Children aren't coloring books. You don't get to fill them with your favorite colors."

"A boy who won't stand up for himself becomes a man who won't stand up for anything."

"What's the story about?"
"It's about a man who finds a magic cup. And he learns that if he weeps into the cup, his tears turn to pearls. He's very poor, you know. And at the end of the story, he's sitting on a mountain of pearls with a bloody knife in his hand and his dead wife in his arms."
"Well... will you permit me to ask a question about the story?"
"Of course."
"Why did the man have to kill his wife?"
"Because each of his tears becomes a pearl!"
"Yes, but why couldn't he just smell an onion?"

"There is only one sin. And that is theft. Every other sin is a variation of theft. When you kill a man, you steal a life. You steal his wife's right to her husband, his children's right to their father. When you tell a lie, you steal someone's right to the truth."

What I am, what I am getting older.

2010-01-12T17:52:00.000+02:00

11. Guys' issues

2009-11-27T15:54:00.002+02:00

Auzi, tipule blond cu fata de taran cu 10 clase si de muncitor la Palas, nu stiu ce Scufita Rosie cauti tu la biblioteca, dar ai putea te rog din suflet SA NU MA MAI ATINGI?!

Ori n-ai auzit in viata ta de notiunea de "spatiu personal" [adica la coada la biblioteca stai la macar jumatate de metru de persoana din fata ta], prin urmare esti un badaran, un prost-crescut, care crezi ca daca la tine la tara ai voie sa mangai ugerul vacii, se aplica si la oras. Ori ai fantezii cu roscate in uniforma si nu te poti abtine, ceea ce inseamna ca trebuie sa-ti faci un control fiindca esti cu capu' sau sa o lasi mai moale cu jacking off-ul si sa incerci sa faci rost de o femeie adevarata, care sa te lase sa o atingi cand ai tu nevoi(e).

Si mai esti si un bou insistent pe deasupra, care nu intelege ca atunci cand persoana din fata se misca finut ca sa nu o mai atingi, tu nu trebuie sa te apropii mai tare, ca sa-ti simta rasuflarea fierbinte in ceafa. Sau, nu pricep, iti place textura sacoului meu? [facut dintr-un material absolut oribil, de o firma de retardati dă Bucureşti]

Si cand iti spun sa nu ma mai atingi, nu te hlizi superior la mine, de parca nici nu ti-ai dat seama ca mai aveai putin si ma luai in brate.

Taranule. All eyes on you.

Tracy Chapman - If not now

2009-11-11T18:11:00.000+02:00

If not now then when
If now today then
Why make your promises
A love declared for days to come
Is as good as none

You can wait 'til morning comes
You can wait for the new day
You can wait and lose this heart
You can wait and soon be sorry

Now love's the only thing that's free
We must take it where it's found
Pretty soon it may be costly

If now now what then
We all must live our lives
Always feeling
Always thinking
The moment has arrived

Bright Eyes - No one would riot for less

2009-11-07T16:46:00.001+02:00

Death may come invisible, or in the holy wall of fir
In the breath between the markers, on some black I-80 mile
From the madness of the government, right down to the vengeance of the sea
You know everything is eclipsed by the shape of destiny
So love me now, hell is coming
You kiss my mouth, hell is here

Little soldier, little insect, you know war it has no heart,
It will kill you in the sunshine, or just happily in the the dark

Where kindness is a card game, or a bent up cigarette
In the trenches, in the hard rain, with a bullet and a bet

He says help me out, hell is coming
But could you do it now? hell is here

Do you see the sterile soil, poisoned sky, yellow water,
The final scraps of light bringing new tears

Well wake, baby, wake
But leave that blanket around you, there's nowhere else safe
I'm leaving this place, but there's nothing I'm planning to take
Just you, just you, just you, just you

( )

Too Old to Trick or Treat, Too Young to Die

2009-11-01T12:12:00.000+02:00

Oh, am sa urlu...

2009-10-30T16:45:00.001+02:00

...de foame, de nebunie, de instrainare. N-as putea sa-ti spun altfel decat urland. Fiindca urletul ascunde sub aparenta violenta un suflet domestic, o fata de casa. Fiindca urletul inseamna ca n-am stiut pana acum ce forma verbala ar putea lua zadarnicia care ma consuma de zile. Fiindca urletul vine din adancuri, el e ecoul unei macinari stravechi, transmise prin sange, boala naibii, habar nu am ce o starneste si-as vrea sa stiu ce ar starpi-o.

Mi-ar prinde bine o vitamina C... sau putina amnezie. Sa uit ca sunt. Cine mi-ar putea indeplini asa o dorinta? Sa pocneasca din degete si sa uit ca sunt. Fiindca sa fiu inseamna sa ma intreb, iar sa ma intreb inseamna sa gonesc aiurea si la finalul drumului sa cad in gol. E ca un vis in care cad, ma izbesc de tot felul de lucruri, apoi filmul se deruleaza de la inceput. O viata sa traiesti aceeasi cadere continua..ce nebunie...

Si sa crezi orbeste ca cineva, intr-o zi, o sa te agate din intamplare sau pentru ca ii pare ca ai o figura dragalasa. Sa crezi ca cineva o sa se puna intre tine si prapastie. Sa crezi ca cineva se sustrage propriei caderi, ca a gasit undeva in el puterea sa se opuna gravitatiei. Si pentru o fractiune de secunda, te opreste. E un lux sa stai pe loc! Si-atunci ce faci? alegi sa fugi de stagnare [da-i asa bine sa sezi] sau iti pui mana intr-a celui care te-a salvat? Pff..inertia asta..

Imi place sa fug. De probleme, de vise, de oameni, de oamenii din mine. Am rabdare sa ascult, sa visez, sa gandesc. Si apoi brusc incepe sa sune o alarma. Timpul pentru mine a expirat. Si n-am stat decat un minut... Mi-e dor de mine. Mi-e asa dor, ca daca as stabili o intalnire as da naibii toate alarmele din lume. Asa ca imi tot spun ca imi place sa fug.

Sa fii atat de aproape de acel ceva [sau cineva], pe care daca l-ai putea imblanzi ti-ar aduce o fericire nemaipomenita... Si totusi atat de departe... Si sa iti spuna careva ca esti nebun, fericirea nu exista, nu in viata asta, prietene. Tu sa te indoiesti la inceput, dar apoi, cand te vezi muscat de maini, sa incepi sa-l crezi. Ne-am nascut salbatici, asa murim. Ce, tu te-ai lasa imblanzit?... Dar eu m-am lasat deja. Asa parea corect atunci, dar cine a zis ca matematica e exacta a mintit. Nimic nu e exact. Cati oameni, atatea lucruri exacte pentru ei si inexacte pentru ceilalti. Nu reusesc sa ma suprapun peste niciun alt suflet, nu stiu ce nu e in regula. Sufletul meu e defect. Oare daca ma nasteam cu o zi mai tarziu, as fi reusit?

Sa ai tot ceea ce viseaza altii si chiar ceea ce ai visa tu ca te-ar face fericit peste masura si, totusi, sa te simti o victima a soartei. Sa te resemnezi, sa te multumesti cu pamant si flori.. Sau sa te prinzi de treptele unei scari si sa te zgaiesti la soare.. Sau sa te plangi si sa te milogesti cerului sa i se faca mila de neindreptatiti. Fiecare ras cu ridurile lui... Eu inca ma zgaiesc la soare, chiar si noaptea, doar-doar mi s-or lungi bratele sa fur astrii si sa mi-i arunc in san, copti-necopti, sa se prinda de mine, sa ma-nfierbante. Mi-e tare frig. Mi-am pus sosoni in picioare, beau un ceai si ma lungesc inspre soare.

Sa adormi. Si sa visezi mereu aceeasi cadere in gol, in fuga ta nesabuita dupa cealalta jumatate. Intrebare-Raspuns, Chip-Oglinda, Minte-Penita. Iar cand suna alarma si iti zici ca e o dimineata minunata, sa te crezi pana la sfarsitul zilei. Altfel esti pierdut.

Vorbeam si eu cu o prietena...

2009-10-21T21:39:00.002+03:00

adica ea vocifera si eu ma gandeam la ale mele. Sau poate e prea mult zis ca ma gandeam - fixam un gol imaginar in zona gatului interlocutorului, chiar impietrisem asa, sprijinindu-mi capul in doua degete. Ce figura! Dar asa le sta bine oamenilor culti. Auzeam franturi. "el", "aia", "nu stiu", "ma rog...", "credeam", "o sa intreb", "tu", "ce", "zici", "?".

Eu zic sa nu ne grabim. Mai intai trebuie sa inteleg cum este posibil sa te uiti in gol si sa nu-ti treaca nimic prin cap. Vid, stii ce-i ala vid? Pai am atatea probleme. Si cand imi sare in fata o secunda libera ca sa cuget, ma pierd inexplicabil. Si adevaratul lucru dubios este ca, inainte [ca sa fiu mai exacta, inainte de liceu], aveam o minte foarte eficienta; deloc lenesa; nazbatioasa chiar, dar spune-i cum vrei. Na, nu stiu, am si cazuri de Alzheimer in familie...

In al doilea rand, trebuie sa le zic ceva idiotilor astora din bancile din fata. Ba, voi aveti idee ce e luxul? Nu, nu parizerul si mustarul la 7 bani, desi daca mananci o luna paine cu mucegai, o sa se transforme in lux. Chiar asa. Ia imaginati-va voi ca stati intr-un apartament calitatea I, pe care scrie "Hartie si Carton" sau "Deseuri Menajere". Va hraniti boem, aveti de ales dintr-o diversitate de resturi. Nu platiti impozite sau alte facturi - curent electric, telefon, apa calda. Macar Salubritatea ar trebui sa o onorati, daca tot sunteti dependenti locativ de ea. Si la capitolul vestimentatie stati bine, domnisoarele vanzatoare din magazine nu sunt mereu atente, desi voi... cam atrageti atentia. In ceea ce priveste igiena, sunteti mai mult decat norocosi - Bahluiul ne traverseaza orasul. Ok, am sa ma rezum la atat. Acum ce parere aveti de viata voastra? Sunteti niste nenorociti, vai de voi, soarta nu a fost dreapta cand v-a dat parinti care sa va tina in scoala, sa va dea bani de tot ce va doreste inimoara, de la tigari scumpe la haine de milioane si vacante in strainatate, si mai tarziu sa va faca oameni si sa va puna pe o directie. Oh, va compatimesc.

Apoi, trebuie sa-i confirm ceva unui prieten. Ca e mai mult decat ok sa bocesti pentru simplul motiv ca esti fata. Prin urmare, daca vezi o tipa plangand, nu are niciun Dumnezeu sa o intrebi de ce. 1. nu iti va spune adevaratul motiv 2. orice iti va spune e plauzibil, inclusiv "pentru ca sunt fata". Daca si tipii ar fi de acord sa planga, nu neaparat in public, lumea ar fi un loc mult mai frumos, lipsit de oameni frustrati sau nervosi. Recapituland, sunt fata. Primul meu drept, desi nu mi-l garanteaza Constitutia, este sa plang dupa cum imi tuna mie. Daca ploua si vreau sa bocesc, asta am sa fac. Daca mi s-au rupt ciorapii si am chef de un bocet, idem. Si nu trebuie sa dau socoteala nimanui, nici macat nu trebuie sa spun adevarul cand sunt intrebata "de ce?". Sunt foarte sigura ca Dumnezeu nu o sa ma arunce in iad daca mint. De altfel, Dumnezeu e singurul care le intelege pe femei. Din pacate, femeile nu prea il inteleg pe El. Oh si, daca sunt fata si sunt si la pms, am sa bocesc de parca ar fi sfarsitul lumii, fara sa am vreun motiv exact. In situatia sindromului premenstrual, am drepturi aditionale sa urlu, sa arunc cu oale si vaze in cele patru zari si sa jignesc pe toata lumea. Chestii pentru care tin sa imi cer scuze [mai degraba iertare] anticipat.

Si acum, ca am ajuns la cea mai profunda parte, draga mea, eu zic sa nu te mai gandesti la prostiile astea. Stai si tu cu ochii in gol ca mine, da un reset la sistem. Si da-i naibii pe idiotii care incearca sa-ti intre pe sub piele, astia nu iti merita timpul. Tipii cei mai buni sunt cei care stiu sa te ignore o perioada si apoi sa gaseasca o scuza buna pentru asta.

[acest post nu a fost facut sa aiba nicio valoare literara, fiindca e prea complicat sa spui artistic "sunt la pms" si pentru ca unora trebuie sa le vorbesti pe limba lor, unde "unora" poate fi considerat eufemism]

Azi am sa tac.

2009-10-19T15:04:00.001+03:00

"In lumea de cuvinte in care traim si in care totul este strapuns si golit de realitate de catre fortele vampirice ale limbajului, forma suprema de cunoastere este tacerea." (Matei Calinescu-Viata si opiniile lui Zacharias Lichter)

Piesa de ascultat intr-o zi tipica de octombrie

2009-10-13T16:06:00.001+03:00

De mentionat ca a fost lansata in ultima zi de august. Nu-i nimic..are timp sa fie hit la anu'. However, o tin pe repeat, fiindca imi aminteste grav de tot ceea ce a fost mai frumos astă vara. Nu e sanatos, stiu. But I can't help it.

Alexandrina ne-a cantat in Mojo

2009-10-12T20:51:00.002+03:00

Prea frumos a fost, cam inghesuit, dar frumos, fiindca Alexandrina Hristov canta, nu se joaca, spre deosebire de alti "artisti" contemporani care ne ingroapa efectiv cu presupusa lor arta [in niciun caz nu ne inalta, which art is supposed to do]. Complicat tare cu arta asta, pentru unii nu mai valoreaza nimic, din moment ce scopul artei lor e sa-si faca vila cu piscina, sa-si ia bemveu si haine-n trend. Mda. Am dat 20 de ron, dar, imao [in my arrogant opinion, abreviere brevetata in noua agenda portocaleta, in care am gasit si o cartela minunata cu 1000 de minute in retea si 1000 de mesaje, pe care o iubesc deja] s-a meritat si o sa se merite de fiecare data cand Alexandrina trece pe la noi.

S-a mai incurcat putin, piesa asta a ratat-o cu totul, dar sa recunoastem ca emotiile pot ucide. Daca nu astea, atunci macar autocarele vitezomane de la Bucuresti la Iasi, via Bacau [un autocar i-a gresit putin masina, din pacate]. Nu stiu altii, dar eu am iertat-o. Canta prea minunat.

Regret ca nu i-am luat autograful. Intr-o zi o sa valoreze cat toate pipiţele din Romania la un loc.

10. Tu sa taci.

2009-10-10T12:37:00.003+03:00

Oh da. Auzi bine. Sa taci naibii.

Mi-ai impuiat capul destul cu prostiile tale. Indignata in fiecare zi, treci pe langa mine si alti o suta, nu stiu unde te crezi, dar probabil in visele tale cu ochii deschisi iti facem plecaciuni. Iti imaginezi ca ai treaba cu tot ce-i in afara pielii tale, ai pretentia ca stii ce se intampla, te simti in siguranta fiindca ai cartuse pe teava. Dezvolti opinii cu usurinta, pui cele mai alese cuvinte in fraze curatele [la tine frazele nu au mai mult de doua propozitii], dar nu transmiti nimic. De ascultat, nu stii sa asculti.

Ne-am intersectat ideile de vreo cateva ori. Imi place cum te-mbraci - esti finuta. Ca un lujer, te inalti pe tocuri si domini perfid cu un zambet pastrat cu sfintenie ca acum 30 de ani. Nu-mi pasa ca te imbraci cu aceleasi piese 2-3 zile la rand sau ca te machiezi oribil - creionul pe pleoapa iti perimeaza privirea deja ridata. Traiesti in epoca victoriana, dar ai o abilitate reptiliana de a impresiona printr-un fals realism.

Stii. Te pui la curent. Cunosti. Detii chei. Te duce capul. Zambesti o clipa, dai din gene, esti perfecta. Sincera mereu, nu arunci cuvinte grele, ci aluzii usturatoare. Fiindca te-ai obisnuit sa stii, traiesti cu iluzia ca citesti oamenii ca pe carti. Dar oamenii nu sunt romane.

Esti curioasa ce-am mai facut. O tipa iti spune ca de ceva vreme incearca sa fie mai serioasa. Iti scapa un strop de venin in coltul gurii, e momentul sa scoti arsenalul de ou si otet pe care il porti in geanta. O intrebi in ce sens mai serioasa. Ea probabil se simte deja proasta. Apoi te explici, fixand-o satisfacuta, "Doar nu erai neserioasa, adica..usuratica". Si treci mai departe, inchizand triumfatoare un alt capitol. Nici nu-ti pasa ca fiinta din fata arde in obraji si in piept. Nici celorlalti din jur nu le pasa, ei aud in cap doar cuvinte menite sa te lase fara grai.

Şt! Taci.Ai hotarat maine sa-mi pui capul sub secure. N-am sa-mi iau capul de rezerva cu mine. Te las sa ma dezmembrezi, nu mai pot deja de nerabdare. O sa fie fabulos. Parca vad - ma improsti cu otrava, ma sagetezi elegant tocmai in celulele subrede, iti umfli pieptul, te gandesti o secunda la topica frazei, apoi BANG! capul meu se desparte de trup fara sa ezite. M-ai ars, m-ai terminat, m-ai distrus. Fericita?!

Bine atunci, fiindca am niste treaba acum. E legat de tine, dar nu iti pot dezvalui. Oricum, e fain. Implica un scaun si niste curent electric. Cred ca stii ce-i ala; ai zis mai demult ca ai vrea sa inveti mai multa fizica. Sper ca te-ai apucat. Ce-mi place! Mi-ai dat fata de ofuscata. Semeni cu o broasca, sa stii. Una in saramura.

Oh si, daca tipa aia de care iti vorbeam e usuratica, si Eminescu a fost, pentru ca sunt amandoi capricorni. Ceea ce inseamna ca e foarte probabil sa fi murit de sifilis, contrar opiniei tale. Ok, acum te las aici. Sper sa nu te ia frigul la noapte.. Sa fii cuminte si sa nu cumva sa te dezlegi!

Far, far away

2009-09-28T17:57:00.000+03:00

Where was the love gone ? He watched her staring with empty eyes and knew in that moment that nothing special bound them anymore. There was no reason to answer the question, to consume himself, to start a fight. "Your paranoia casts aspersions on the truths you know", he remembered a line from his favourite song. But he hadn't been paranoid for a second and she knew it. That's why she was looking through him, waiting for his sentence.

Most of all, he was annoyed by her careless attitude. He'd always hated indifference and now it was driving him absolutely mad. At the beginning, it felt like the whole sky had fallen on him and he couldn't think anymore. She, the woman he had loved more than anyone else, even himself, and for whom he had worked himself to death and wasted his own life, was standing guilty in front of him, enjoying the poisonous silence. He had truly believed she had been perfect for him, mostly because of her simplity, her intelligence and her way to treat him like he had been the only one she would have died for. But what a fool he was!

Not only he got his heart wounded, but also his masculine vanity was fully damaged. Long ago, they both had agreed love was the most sacred feeling someone could have. Then how could she desecrate that spiritual connection between them, which had made them feel different from the others ? How could she infringe her basic principles, humiliate herself, become equal to the most degraded person on the face of the earth ? But why torture himself and find out ? His beloved wife should at least admit her guilt and, after that, if she truly loved him, call at least once to say she was sorry. "She'll beg me to come back", he thought and smiled disappointed. "..there's nothing more for me in this house". He sighed, closed his eyes and then gave her a crooked smirk. No reaction. In that case, he had no other choice. He took his wallet and got out.

After all, he was pretty lucky - he hadn't spent a nice holiday for such a long time. The street was drown into mild liquid rays, as the sun was calmly setting between the city's sky-scrapers. "I hope the weather in Spain is as sunny as here. I guess I deserve my morning coffee on the beach". He got in his car and turned on his radio. "Like vines we intertwined". Their song. He turned it off and opened the window, listening to the wind's whispered music. He was leaving all that he had ever loved with a beam on his face. It was true that he had never thought it would come to an end. It was also true that he himself couldn't understand why he accepted it and decided not to fight. He could have thrown her out, but he had chosen to be noble.

Of course he was feeling drained on the inside. However, at the same time, he was quite positive about the future. Once, he had used to feel like a lobster, because lobsters have only one partner during their entire lifetime. But he was a human being and couldn't follow a lobster destiny without another human being to play his lobster-mate role. He had tried, but that wasn't a satisfying experience. He had had great expectations from that woman, as she had seemed to complete, fulfill and perfect him. And what frustrated him most was that she had been there for him for so many years and together had passed over much more difficult issues than this. Apparently, she loved him accordingly to the definition they had created, she loved him truly, madly, deeply, she loved him not because she was forced by a marriage, but because that was meant to be, that was the natural course of life. Then why did she stop believing in them ? Why did she choose a more complicated route ? Why did she let herself caught in the routine ? Was it his fault ? No. In fact, they had slowly separated one from another, but who knew when this started ? In his head there was now a violent storm of thoughts. Should he turn back and at least try to solve anything ? Her lack of care helped him take a decision. He would leave and try the new tempting taste of freedom.

In the end, from six billion people in the whole world, it was impossible for him not to find another potential soulmate. He may become a Muslim and marry several times. Just in case. Or never commit again. Anyway, nothing could stop him now. Maybe a flat tyre. But he was far, far away at last.

Electric Nights begin!

2009-09-24T20:31:00.000+03:00

The Owl

2009-09-23T15:32:00.000+03:00

Ma uitam si eu pe Disney Channel ca tot omul si ma incantam cu ceva desene animate si Hannah Montana [zici ca-i nume de porcarii de alea din shopuri] si am gasit desenul pe care l-am asteptat toata viata mea. Adica asta:

9. Din Intelepciunea Contemporana (1)

2009-09-10T18:08:00.002+03:00

"Nimic nu te poate feri de dragoste. Nici macar vata minerala Baudeman."

"In dragoste e nevoie de doi. Si de un birou Jazz."

(reclame stradale Dedeman)

All eyes on you, wisemen.

2009-09-10T17:29:00.001+03:00

Muhaha. 3

2009-09-04T22:07:00.002+03:00

Am plecat.

Bucuresti.

Guano Apes.

"In viata

2009-09-03T11:40:00.001+03:00

e timp mai ales de trait. Nu de asteptat, nu de avut rabdare. De trait, si dup-aia, daca mai ramane ceva, de altele." (Cristina Podoreanu-Kawasaki Ninja M900)

8. Femeile care intamplator sunt si mame

2009-09-01T21:15:00.001+03:00

Intru cu aceeasi B. intr-un magazin cu papuci noname, plin de cizmulite din alea de vara. In timp ce ea observa o pereche simpatica de pe raft si realiza ca sunt exact ca cele din picioarele ei, doar ca ceva mai ieftine si cu vreo 200 km mai aproape de casa, si intra direct in etapa furiei, eu m-am retras in asteptare in coltul cel mai aproape de iesire.

In cateva secunde a intrat o tipa sa se puna si ea la curent cu ultimul trend, cu plodul tarait dupa ea de legatura materna. L-a rugat frumos sa stea linistit o secunda cat sa contempleze ea noile modele care arata toate la fel. Dar copilul e copil. O fi ea fetita, dar nu cred ca pricepe importanta pantofilor la 3-4 ani. Asa ca incepe sa tolocaneasca despre copii, papusi, animale, jucarii si gentute cu un debit verbal uluitor, perturband tacerea de cimitir cu o voce destul de taioasa pentru timpan. Dar nu asta e disturbing. Mama ii raspunde cu "Spune mai departe ca eu te ascult". Si, dragi tipi, cam asta-i algoritmul care transforma toate fetitele absolut normale in femei isterice, neintelese si obsedate sa va scoata mereu pe ochi ca nu le ascultati cand vorbesc cu voi. Simplu, nu?

PS: Restul, care au parte de mame iubitoare si care asculta cu urechi de psiholog, au momentele lor de isterie cand sunt la pms.

All eyes on you, women.

Uite titlul, nu-i titlul !

2009-09-01T20:09:00.001+03:00

Vecina de la 3 m-a salutat. In scarba [chiar daca am asteptat politicos sa iasa din scara cu plodul in brate], dar m-a salutat. She made my day.

Reflectand la faptul ca vegetatia a inceput sa se descompuna, ca nu mai pot dormi noaptea cu geamul deschis, ca in doua saptamani o sa fiu obligata sa port cea mai oripilanta uniforma din lume [vorbim noi si despre afacerea uniformelor cand o sa ma acapareze ideile revolutionare], ca la ora 18 congelezi daca esti in tricou si la 20:30 e bezna, ca ma gandesc din ce in ce mai des la proiectul pentru istorie si ca B. asculta

am ajuns la concluzia ca a venit toamna. Singurul lucru pe care doresc sa il mentionez e ca toamna mi se pare ca e anotimpul autodistrugerii lui Palahniuk: "La vremea aceea viata mea parea prea desavarsita si poate ca trebuie sa distrugem totul pentru a scoate ceva mai bun din noi insine." As vrea sa pot scoate o idee mai productiva cu privire la poezia zilei care tocmai se incheie, iar de explicat se stie ca nu ma explic decat rar. Mi se pare jenant. Deci ce imi ramane de facut e sa ma bucur in continuare ca vecina mea e pe drumul bun al civilizarii.

Muhaha. 2

2009-08-27T15:08:00.008+03:00

Toti m-au parasit si au plecat la munte.
La randul meu eu o parasesc pe B.. Plec la bunica.

Bunica face mancare buna si are paturi moi. Bunica are suflet bun. Bunica e eco. Bunica ma iubeste la fel de mult ca pe toti ceilalti nepoti [asa imi da de inteles]. Bunica imi da castraveti gratis sa ma zemuiesc pe fata. Bunica are cuie in garduri si copaci in care te poti catara, ca sa te lovesti cat mai usor. Bunica nu imi cere decat sa mananc tot din farfurie, sa imi fac rugaciunea si sa ii aduc din cand in cand cate o cana cu apa. Viata,frate. Va las cu smogul, caldura si mancarea fara proteine. Si cu piesa asta:

[si cu asta din tineretea profei de latRina, adica din Proterozoic, adica e o piesa veche si toti dramberistii ar zice ca "ce-i aici, anticariat? ce blog de c***t"]

Mai pui mai,

2009-08-27T13:02:00.005+03:00

de ce nu vrei tu sa intelegi ca asta fac oamenii - mor?! Duc o viata lipsita de sens, isi cauta bucuria in salarii mari, in case mari, in masini mari, in copii mari, in burti mari, si cati dintre ei vad cat de mici si nenorociti sunt de fapt?!

Cauta lucruri care sa ii satisfaca pe moment si li se pare ca Dumnezeu le-a pus mana in cap daca au reusit sa-si ia un televizor nou. Apoi isi cheama toti prietenii si jumate de familie ca sa-i ridice in al saptelea cer. Pleaca in vacante departe de casa, baga banii greu munciti in buzunarele strainilor si se intorc tot la acelasi auditoriu interesat. Fac schimb de experiente si cunostinte, apoi se despart cu iluzia ca nu sunt mai prejos decat ceilalti. Muncesc o viata ca sclavii, sclavi ai propriului eu, isi transforma casa intr-un loc de munca permanent, o sala de asteptare nesfarsita, un tribunal familial unde nu mai contenesc sa se judece ca unul a uitat sa ia paine, iar celalalt e prea obosit sa asculte ce a mai zis seful si cum si-a luat colegul de birou masina noua.

Oamenii fac copii, deseori accidental, dar continua sa creada ca oricine poate fi parinte. Ii trimit la scoala sa invete, ii imbraca frumos, ii incurajeaza sa-si faca prieteni, ii trimit afara in lume gata condamnati de-acasa de conventiile societatii, fara sa le aminteasca sa fie oameni, si nu masini. Cativa sunt inzestrati sa se salveze singuri, dar multi dintre ei se pierd pe drum.

Asa mor oamenii in fiecare zi, in fiecare minut, in fiecare secunda. Nu te lasa pacalit ca te privesc, ca te asculta, ca te ating, ca sunt in stare sa-ti raspunda. Toti sunt morti. Uite, poti sa-ti alegi unul si sa stai cu el, fara sa incerci sa estimezi viata care o mai are in el. Intr-o zi o sa-ti sara in ochi ca inauntru e putred. Poate ai sa ajungi sa-l iubesti, chiar mult, chiar ca pe tine insuti. Si ai sa vrei sa ii dai putina viata din tine. Te previn, au sistem antiviata. Tu n-ai nimic de pierdut, dar ai grija, mortii ii cred nebuni pe cei vii si cu timpul ii consuma fara voia lor.

Nu poti trai cu un mort. Cel putin nu toata viata, fiindca o sa fii singur, dezamagit, speriat de irosire, disperat de galagia pe care o auzi de fiecare data cand vorbeste, infiorat pana in talpi cand te atinge cu raceala de sloi, inlacrimat cand astepti vorbe bune si nu primesti decat acelasi urlete care ori devin monotone, ori te farama in bucati de sticla taioasa. Asa ca, daca ai pus mana pe-un suflet viu, nu-l lasa sa se piarda, ai grija de el ca de sufletul tau. O sa ai asa multa nevoie de el intr-o zi... Si el de tine. In rest, ce sa-ti mai zic... Nu-ti pierde vremea cu ei; totusi poarta-te frumos, zambeste-le mereu sau cat de des poti si ei o sa te aprecieze pentru asta.

Si, pui, cand oamenii mor asa cum ai invatat tu ca mor, adica atunci cand nu te mai privesc, nu te mai asculta, nu te mai ating si nu mai sunt in stare sa-ti raspunda, sa nu fii trist. Sa stii ca de-abia atunci au incetat ei sa mai fie morti si de acum o sa fie fericiti mereu, nu numai cateodata. N-o sa-si mai imparta zilele in zile de sarbatoare, zile de munca si zile de odihna. Ei traiesc o singura zi, de liniste si bucurie fara sfarsit.

Hei,

2009-08-19T12:00:00.004+03:00

Poate vrei sa stii ca e 23:29. Dar pentru mine e 23:23. Si asa va ramane.

De fapt, sunt multe lucruri pe care probabil ca vrei sa le stii, pe unele chiar ar trebui sa le stii, altele nu te-ar schimba cu nimic, deci ce rost ar avea sa le stii? Dar cateodata ajungi sa stii cate ceva doar ca cel care dezvaluie sa se simta descatusat.

Prin urmare, s-ar putea sa nu te prea atinga ce-ti zic. Cel mai probabil. Daca totusi te face sa-ti pui macar o intrebare, atunci imi pare rau ca te-am subestimat cu atata incredere.

Deci, uite, iti vorbeam de timp. Fara indoiala e relativ. Eu personal urasc orice chestie care arata ora si care imi transimte ca am intarziat. Din nou. Tuturor le sunt antipatica pentru asta. Ne dam intalnire la 5 si ei la 5 jumate pleaca de acasa. Asta ca sa nu ma astepte decat cateva minute. Adevarul este ca e greu. Nu inteleg de ce numai la mine dusul dureaza dublu, imbracatul dureaza dublu, mancatul, curatenia, visatul cu ochii deschisi, luarea deciziilor. Traiesc in intarziere, dar m-as bucura enorm daca si sfarsitul mi-ar mai intarzia putin. Ne raportam prea mult la ceas. De ce nu ne spunem "Hai sa ne intalnim" si gata. O sa dam unul peste altul undeva pe la mijlocul drumului si o sa fim fericiti. Sau tu ai sa ma astepti in Piata Unirii si eu am sa ajung cand am sa ajung.

Pe mine nu ma deranjeaza sa astept. Ai cumva altceva de facut? Ai cine stie ce mari asteptari de la viata si nu iti permiti sa dezvolti tampeniile care oricum iti trec prin cap? Sunteti cu totii niste idioti. Daca viata v-a nenorocit cu atata lipsa de spirit, atunci purtati o carte cu voi, ori cel mai nou si smecher Nokia.

Nici nu v-ati putea gandi ca exista posibilitatea sa trebuiasca sa fiti acolo asteptand la momentul respectiv. Niciodata nu aveti nevoie de un repaus, sa lasati naibii porcariile lumesti in care sunteti batuti in cuie [apropos, va crucificati singuri], sa va ganditi ca "Bai, dar eu pentru ce oare ma aflu in orasul asta de nimic, intre oameni de nimic, facand nimic? Scopul meu in viata e femeia cu mustata!" Si in fata o sa-ti pice chiar viitoarea ta nevasta, care isi asteapta o prietena sa mearga nustiuunde, si prietena ei e una ca mine, care te dispera deloc deliberat, dar o face cu placere, pentru ca te caleste. Bou ai fi sa n-o intrebi "07 si mai cat?"

Nu-s impotriva sistemului, dimpotriva, avem nevoie de sistem ca sa pretuim momentele de libertate [fie ele si in inchipuirea noastra], tot ce vreau sa zic e sa nu mai tipati la mine cand intarzii, fiindca imi omorati decibelii, ca astia mor pe capete, ca neuronii, si nu-i de glumit cu ei.

Cafeneaua "De ce te afli aici?"

2009-08-16T15:09:00.007+03:00

"- Cei mai impliniti clienti ai nostri sunt cei care isi cunosc scopul de a exista si incearca toate activitatile care, cred ei, il vor realiza.
- Si clientii vostri cel mai putin impliniti?
- Si ei fac o multime de lucruri. Fac o multime de lucruri care nu fac parte din scopul lor de a exista."

"De ce naiba ne irosim atata timp pregatindu-ne pentru cand o sa putem face ce vrem, in loc sa facem chiar acum ce vrem?"

"Provocarea este sa ne dam seama ca ceva este aducator de implinire pentru ca noi personal hotaram ca este, nu pentru ca asa ne spune altcineva."

"Faci orice iti indeplineste motivul pentru care te afli aici."

Mai multe despre carte, aici.

Inca o data,

2009-08-14T12:49:00.002+03:00

"Femeile sunt toate la fel. Nu adolescentele sunt altfel. Noi nu ne-am schimbat, suntem doar tinere. Doar prostii de adulti care tin sa ramana tineri se schimba. Incercarea lor disperata, prosteasca, de a ramane cu noi. Nu reusesc. Noi nu vrem sa fie ca noi. Nu vrem sa se imbrace ca noi si sa vorbeasca in jargonul nostru si sa ne impartaseasca interesele. Ne imita atat de prost incat nu-i putem respecta." [? am uitat sa notez]

In familie ascultam

2009-08-12T23:41:00.003+03:00

Acasa.

2009-08-10T15:42:00.005+03:00

Cearsaf albastru. Ma scald in pat ca-n mare. Ma foiesc pana la 3 dimineata; visez porcarii - mama nu ma mai iubeste, tata ma alunga de-acasa. soramea poate sa zboare, eu ma arunc de la etajul 7 ca sa invat si nu-mi iese din prima, ma intorc sus cu liftul. Gigel zboara cu zeppelinul, eu sunt cu niste straini intr-un sat si cautam scara care duce la zeppelin. ciudati ca din 28 days later vor sa ne killareasca. sunt acasa, spun glume, din camera mea ies pitici fara gat, cu cap patrat si zimti pe crestet. sunt cu bunica si ne uitam pe geam, sufletul meu pleaca la plimbare si eu il rog frumos sa vina inapoi. Ma trezesc. In patul meu e o furtuna. Vise placute nu mi-a urat nimeni de mult timp. Ma scufund cu capul sub perna. Supertare. Party underwater. Dumnezeule! Era sa ma inec. Degeaba canta alarma asta incontinuu.

Cer albastru. Stau la soare in pat. Imi afund picioarele sub perna. E cald ca-n nisip. Beau o gura de apa de la robinet. E cel mai bun frappe din viata mea. N-am adormit niciodata la plaja. Acum e safe, am auzit ca ultravioletele alea periculoase nu trec prin sticla.

Blugi albastri. I-am tras pe mine. Erau reci cum e marea cand o atingi cu talpile prima oara.

Pereti albastri. Sub apa mi-e frica sa-mi deschid ochii. Imi tin respiratia. 38,39,40. Ma urc pe-o masa. Intind mainile. N-ajung la tavan. Mi-e apa peste cap. Ajutor, ma-nec. Ies pe casa scarii. Ma-ntind pe jos. Am ajuns la mal.

Mocheta bej pe balcon. Nisip fin, proaspat spalat. Stau turceste. Vecinii de sub mine prajesc peste. Altii urla. Altii asculta house nesimtit. Eu mi-am fiert porumb si beau bere in pahar reciclabil. Daca veneam eu cu sistemul la plaja va rupeam pe toti.. Prietenii mi-s la Vila Pescarus. "Alo, cum e pe-acasa, prieteni?"

Slapi albastri. Plini de nisip. Ii incalt. Ma plimb pe sub bec. Grozav. O sa ma bronzez cu urme pe picioare.

Costum de baie aruncat in sertar. De tine mi-e frica. O sa-mi spui ca m-am ingrasat. De ce nu poti sa fii dragut cu mine, sa mirosi a alge si-a ultima baie?!

Geanta de plaja, nu esti buna de nimic! Eu am fost in stare sa-mi car trollerul gigant, tu n-ai putut sa te-ntorci nici macar cu un fir de nisip.

Lotiune. Miroase a piersici. Piersicile cresc pe malul marii, pe niste tarabe jegoase.

13:45 oana owl: brb.dus.
15:45 oana owl: back.dusurile dureaza mult la mare.
15:46 *R.: te-ai intors de la mare de-o luna /:)

Cineva mi-a schimbat cearsaful. Am observat cand m-am intors din White Horse. Mi-a mai pus si unul alb. Ca la nebuni.

"Alo, mai Gigele, de ce ai facut tu patul, cu albul asta dement, te-a batut soarele-n cap azi? Si lasa twistul, hai sa ne culcam, ca maine mergem devreme la plaja!"
"Pui, si eu am cearsaful schimbat. Inseamna ca am ajuns acasa."
"Bai tu chiar ai dat in insolatie.. Pai si eu cu cine dorm in cearsaful asta nou?!"
"Cu tot ce-ti aduci aminte mai frumos."

Muhaha.

2009-08-06T23:08:00.000+03:00

Despre Minciuna

2009-08-05T14:32:00.005+03:00

"O lume in care oamenii si-ar spune unul celuilalt numai adevaruri ar fi o lume a razboiului permanent, a dispretului si a razbunarilor nesfarsite. Ne-am incepe fiecare zi sub semnul urii, refuzand sa-i salutam pe cei antipatici si raspunzand cu taceri scarbite la intrebarile colegilor nesuferiti si am iesi pe toate usile cu suturi in fund.

Minciuna e drogul de care nu ne putem lasa. O inghitim in fiecare zi ca pe unul dintre E-urile pe care le detestam, dar de care nu izbutim sa ne ferim. Ocolim adevarul cu nesat, cu patima, cu disperare, cu obida. Nici n-avem incotro...

Ei se prefac ca spun adevarul, noi ne prefacem ca-i credem. Minciunile au ajuns sa ne fie dragi si necesare ca sarea-n bucate. Fara ele, viata noastra ar fi searbada si imposibil de ingurgitat." (Alice Nastase-Despre iubire)

BULLSHIT, honey. That's aaaall bullshit.

Nu pot sa dorm.

2009-07-31T23:43:00.002+03:00

Am adormit. S-a dus si Iulie.

Olympus

2009-07-29T21:12:00.002+03:00

B. mi-a aratat commercialul asta, care e chiar foarte simpatic:

7. Engleza romaneasca (2)

2009-07-27T17:43:00.002+03:00

Hai, vedeto! Fii internationala!

All eyes on you.

7. Engleza romaneasca (1)

2009-07-26T21:58:00.005+03:00

"Please don't look back when you WILL go"
Eu n-am nicio treaba cu fiinta Cristinei Rus, n-o ascult, nu-mi pasa. Dar am stat la bunica vreo 2 zile si a trebuit sa ma uit la tembelizor in timpul liber. Si m-a zgariat pe timpan cand am auzit-o pe asta cu temporala ei nenorocita. Mai fata, mai, da' cum ai promovat tu la engleza, mai? Sau e licenta poetica..

All eyes on you.

Alexandrina Hristov - Dorm

2009-07-25T14:22:00.001+03:00

6. CFR'ul

2009-07-22T12:37:00.005+03:00

Cred ca nu exista blog care sa nu'i scuipe intre ochi pe cfr'isti. Cu toate astea nu pot sa nu scriu despre ce aventura am avut pe tren la intoarcerea de la mare.

Ne-au fost date de la Iasi, intre cele aproape 40 de bilete, doua cu autorizatie, cum ar veni ca noi suntem angajati CFR si mergem gratis. Gresala noastra a fost ca nu le-am verificat amanuntit si ca nu ne-am dat seama de cum ne-a prostit gagica de la ghiseu, care probabil a folosit legitimatia ei si a inca unui angajat, iar banii i-a bagat frumos si nonsalant in buzunar.

Peste 10 zile, ora 3:00 dimineata, aproape de statia Faurei, ne trezim cu supracontrolul, dupa ce avusesem TOATE biletele compostate. Nenea, cu ochii putin tulburi [evident] si vorbirea deloc afabila, ne cere carnetele de note. Apoi buletinele. Apoi il pune pe unul sa-si recite adresa si pe altul CNP-ul. Se duce la alt compartiment. Se intoarce la noi. Cere biletele. Le gaseste pe cele doua date cu autorizatie NECOMPOSTATE, alea fiind pe locul meu si-al lui Gigel. Ne cere legitimatiile de lucratori CFR, noi ne uitam la el ca la felul 14. N-avem nici 18 ani, wtf?! Nici macar nu ne explica ce-i in neregula cu biletele alea, lua-le-ar naiba, ne cere sa ne luam doua bilete intregi. Ne intoarcem din vacanta, de unde puii mei sa scoatem 1 milion si ceva?! Ii dam 50 de lei si ii zicem ca facem rost si de restul, el pleaca cu banii, carnetele si buletinele. WTF?! Mergem dupa el, se chinuie un sfert de ora sa ne taie o amarata de chitanta si sa ne dea biletele, e destul de dragut sa ne dea si actele inapoi, ii cerem si biletele cu autorizatie. Nu, copii, biletele trebuie verificate si nu poate sa ni le dea. Pai si noi cum facem reclamatie, ba cretinule? Ca tipa de la ghiseu uite asa isi face banii de vacanta, soarele masii, si cel mai probabil e mana in mana cu tine, bou imbibat cu alcool ce esti, ca nici nu te-ai sinchisit de restul trenului, pe noi ne-ai controlat de ne-a luat naiba, si-ai coborat la prima statie, dupa ce ne-ai amenintat ca ne dai jos din tren la 3 dimineata. Biletele alea doua or fi in primul cos de gunoi din Faurei.

..Avantajul de a fi tanar. Ce sa mai zici? Sanatate la plozi, mersi ca mi-ai dat buletinu' inapoi.

CFR, all eyes on you.

Hai Pa!

2009-07-06T11:15:00.003+03:00

5. Vine sfarsitul lumii!

2009-07-03T12:13:00.004+03:00

..pentru ca nicio cofetarie nu mai face indiene.

Fara indiene sufletul a ramas fara hrana. Suntem terminati!

Si totusi cum e posibil ca in Iasi, nustiuce oras mare cu pretentii, sa nu gasesti nicaieri o amarata de prajitura? S-a dus naibii cu diversitatea. Imbuibati-va cu eclere si savarine, sa va simtiti speciali.

In Vest se mai fac indiene? Ca incep sa-mi fac bagaju'..

later edit: M-a luminat o tanti ca vara nu se fac indiene. Mai vorbim in toamna. All eyes on you.

4. Pe oriunde ai lua-o, tot la cancer ajungi.

2009-06-29T22:19:00.007+03:00

Maica'mea e genul mai bio asa, care uraste parabenii.

Si s-a chinuit ea sa gaseasca chestii cat mai naturale, sa-si fereasca progeniturile de cancer. O sa comentati. Dar chiar a gasit un deodorant natural din saruri minerale, fabricat in Thailanda, la vreo 25 lei, Crystal Fresh se cheama, scrie pe spate ca nu contine Clorhidrat de Aluminiu/Parabeni.

Asta a fost incipitul.

Tot maica'mea a fost o vreme fan Forever Living Products.

Mari minuni si chestiile astea. E-adevarat ca tot maica'mea a scapat de o arsura urata pe mana cu First'ul si Crema Verde. Fara nicio cicatrice.

Tot adevarat e ca Crema Verde, Rosie, aia cu propolis si First'ul [adica ce am avut eu la indemana ca sa verific etichetele] au metilparaben, propilparaben, parfum, trietanolamina, disodium EDTA, diazolidinil uree. Ce-s astea? Google zice:

1.Propilparaben este o substanta chimica ce prezinta risc potential de cancer la sân, actioneaza prin dereglarea echilibrului hormonal fiind suspectat de scaderea fertilitatii.

2.Sub denumirea de "fragrance" sau "parfum" se poate ascunde un amestec de chimicale care determina intoxicarea la nivelul sistemului nervos si imunitar.

3.Diazolidinil uree poate determina reactii de toxicitate la nivelul sistemului nervos, gastrointestinal si al ficatului.

4.Disodium EDTA este folosit pentru cresterea permeabilitatii pielii, determinînd cresterea absorbtiei celorlalte substante chimice în piele.

5.Trietanolamina formeaza compusi cancerigeni în combinatie cu agenti azotati, atât pe piele, cât si în sânge.

6.Metilparaben, butilparaben si isobutilparaben sunt cunoscuti pentru riscul de cancer de sân, pentru perturbarea proceselor endocrine (hormoni) si infertilitate. De asemenea, sensibilizeaza pielea determinând aparitia mâncarimilor, arsurilor, înrosirea pielii.

Aici despre parabeni si cancer.

Morala: te arzi pe mana, te dai cu crema cu aloe ca e "naturala", mana se vindeca, tu dai in cancer peste cativa ani. Si cremele alea costa.

Multumim, FLP! All eyes on you.

Despre Masca

2009-06-29T18:42:00.003+03:00

"In momentele esentiale ale raporturilor noastre cu ceilalti ar trebui sa purtam masti, caci adevarata dialectica a spiritului doar masca o poate exprima, cu toate tensiunile ei. Fizionomia semnifica doar pe planul psihologicului; masca il situeaza pe cel ce o poarta, chiar daca el nu-si da seama de aceasta, in sfera ontologicului.

Paradoxul mastii vine de acolo ca ea arata, indica, dar in acelasi timp ascunde. Uneori ea indica chiar ceea ce ascunde, reveland esenta: incorporand-o insa intr-unul sau altul dintre arhetipurile ei grotesti. Alteori, acest raport se poate inversa: esenta e ascunsa, introdusa in << categoria secretului >>. In ambele cazuri insa, ca negatie a pseudocomplexitatii psihologicului, masca e un prim semn al vointei de intrare in spiritual. Purtatorul unei masti - fie prin ceea ce marturiseste, fie prin ceea ce ascunde masca lui - se apara cu ajutorul enigmaticului de primejdia alienarii, propunandu-se unei descifrari infinite si totodata ironizand orice tentativa de a descifra...

Dar societatea, a carei coeziune se bazeaza tocmai pe alienarea indivizilor ce o compun, a instituit incetul cu incetul false valori, in numele carora ideea insasi de masca s-a depreciat si s-a minimalizat, astfel incat masca a fost izgonita, cu rare exceptii, pana si din recuzita teatrelor. Si totusi, spiritul si-a putut crea, din mijloacele cele mai neverosimile, mastile de care avea nevoie ca sa se apere: astfel, cativa mari poeti au prefacut cuvintele insesi in masti.

O masca trebuie sa fie in primul rand - asa ne invata conventiile sociale - urata... Dar ce este uratul? Durerea de care ne temem este urata; rasul de care ne temem e urat; adevarul de care ne temem e urat." (Matei Calinescu-Viata si opiniile lui Zacharias Lichter)

3. Helău!

2009-06-24T19:44:00.003+03:00

"Hello! Sorry to bother.. Do you know where McDonald's is?"
"Mm.. near the railway station.."
"Oh..and.. can I find any nice restaurant on this street?"
"Well.. not really.."
"But is this street long or can I walk?"
"I guess you can walk.."

Pauza de tigara. Strainezul fotografiaza minutios statuia lui Stef cel Mare de la Palat. Noi ne hlizim. Vorbim de-ale noastre.

"Look.. here are my grandfathers and your grandfathers fighting"
Noi ne uitam la el cu priviri goale. Nenea.. parca ai plecat la Mac.
"See, I am from Turkey"
Asa, si?
"Can I have a cigarette, please? Sometimes I smoke when I see pictures of wars and all that.."
Asa, si? Na-ti tigara. Vezi poate ai treaba. Nu ma intereseaza what turns you on.
"So.. is it easy for you, as students, to go study in foreign countries, in West?"
Cred ca glumesti.
"It's not that easy. You need really high grades."
"Yes, but are you limited?"
Am dreptul la putina coerenta God damn it. Limitata intelectual nu-s.
"I mean.. I mean.. ..."
"No, we are not. If we study well enough here, then we can study anywhere after graduating."
"Oh, ok. OK."

Tipule, tu esti turc la fel cum pe mine ma cheama Vasilica. Esti blond cu ochi albastri si vorbesti engleza perfect, nu cu accent de taran. Ce-ti doreste inima de fapt? Noi nu scoatem burgeri din genti daca faci ochii mari. Nici macar nu ne udam. Si in nici un caz n-am vrea facem facultatea in Turcia. Hai pa si la revedere.

Strainezi, all eyes on you.

Despre Pisici

2009-06-22T10:55:00.004+03:00

"Pisicile sunt animale pentru care nutresc un respect foarte mare. Pisicile si nonconormistii imi par singurii din lume care poseda o constiinta de lucru folositoare. Urmareste o pisica facand ceva meschin sau rau, daca iti da vreodata una ocazia; observa cat de atenta este ca sa n-o vada nimeni facand-o si cat de prompt pretinde, daca este detectata, ca nu face, ca nici macar nu se gandea sa il faca, de fapt, era tocmai gata sa faca altceva, cu totul diferit. Ai putea aproape crede ca au suflet." (Jerome K. Jerome-Arta de a nu scrie un roman)

adopt your own virtual pet!

ROFL Love Songs

2009-06-21T13:23:00.010+03:00

Am intrat in jocul muzical al celor de la hotcity si am scotocit dupa cele mai funny piese de dragoste pe care le-am auzit pana astazi, pentru ca "hituri" de genul apar ca ciupercile dupa ploaie. Exact in acest sens nu am ales clisee autohtone care s-ar cam fi potrivit temei [mai mult penibile decat amuzante, dupa parerea mea], dar sa trecem la subiect. The nominees are:

1. Stephen Lynch - Country Love Song

I made love to ya all night long
Then I got up to write you a song
I watched ya sleep and I fell in love
Ya must've been sent from heaven above
Don't think you could never do no wrong

Then you farted
Oh baby you farted

First I thought that it was kinda cute
I surpresed a smile when I heard your girly poot-poot
But then the smell came whoftin by
And brought a little tear drop to my eye
I think that I'll go sleep out on the couch

Cause you farted.

It could make milk curdle
Make your skin crawl
Make the paint peal off of the wall
Don't want sleep under the covers no more
Since the hot winds blew from out your back door

Baby, it sure has been a gas
But something died inside your ass
I'm sure as hell that my name is Stephen
And it's about time that I got even
Get ready for the magic I'm about to pass

I think I shitted my pants

2. Mary Prankster - Mercyfuck

Mercy Fuck - Mary Prankster

I’m not amused anymore
And nothing’s a muse anymore
I sing of love and of hate
But I’m just masturbating my soul

And I don’t want to live anymore
And I don’t want to give anymore
If I fawn, if I flirt, I just keep getting hurt
And it’s taken its toll

I wish I could fuck all my sorrow away
And fuck ’til the dawn of the next fucking day
Fuck the chorus and verse, fuck the pain getting worse
Fuck it all ’til I burn

I wish I could fuck all of you ’til you see
I’m the worst fuck up in all history
Fuck your image and mine, fuck your limp valentine
Fuck it all ’til I learn

I’m not a kid anymore
I don’t know what I did anymore
But on every damn pass, karma bushwacks my ass
And I get it all back

And I don’t want to move anymore
I’ve got nothing to prove anymore
If I run, if I sit, still it all turns to shit
Then it turns to attack

I wish I could fuck all the memory I keep
Fuck the next ten years and just go to sleep
I’m fucked if I do and I’m fucked if I say
I’m fucked if I don’t, so I’m fucked anyway

I wish I could fuck all of you ’til you see
I don’t need your mercyfuck sympathy
Fuck your word and your prayers, fuck your stares and my cares
Fuck it all ’til I learn

3. Vank - Fermecata danseaza

Cand s-a aprins lumina in apartamentul ei
M-am urcat intr-un copac pan' la etajul trei
Era ea, era goala, era goala toata
Asa aproape n-am vazut-o niciodata
As vrea sa ma vada sa ma cheme la ea

Fermecata danseaza
Goala!
Seara de seara
Pentru ea nu conteaza
Ca-i goala, si-o vad eu de-afara!

Este o fata tare ciudata,
Are breton
Si noaptea sta pe balcon
Iar eu din pom am vazut
Cum se uda se uda se uda se uda florile
I le-am adus intr-o zi cand am sunat la ea
Stau intr-un pom si te iubesc, fiindca n-ai perdea
Ce n-as da, ce n-as da
Sa fiu cu tine o data
Nu-i ca tine, nu-i ca tine nicio alta fata
Imi face cu mana, ma cheama la ea

Fermecata danseaza
Goala!
Seara de seara
Toti baietii o viseaza
Dar ea, pe mine ma vrea
Caci si eu dansez gol ca ea! ea! ea! ea!

Fermecata danseaza
Goala!
Seara de seara
Pentru ea nu conteaza
Ca-i goala!
Si-o vad eu de-afara!

Fermecata danseaza
Goala!
Seara de seara
Toti baietii o viseaza
Dar ea, pe mine ma vrea
Caci si eu dansez gol ca ea! ea! ea! ea!

4. Vita de Vie - Vinolamine

2. Bun venit la oras!

2009-06-17T18:17:00.005+03:00

-esti vecina mea de 1 an, deci relativ recenta
-te crezi nujce mare doamna, chiar daca ai o fata comuna de spart borduri
-de cand v-ati mutat barbat'tu da gauri in pereti in fiecare weekend, fara exceptie, preferabil la ore cat mai matinale
-barbat'tu are ochi mari, inocenti si goi de retardat, dar macar isi stie statutul in blocul asta
-nu-mi pasa de plodul tau, deci stai cu ochii pe el cand il scoti afara, pentru ca eu nu sunt la cursa cu obstacole cand ma grabesc sa cumpar hartie igienica, deci s-ar putea sa nu-l mai ocolesc si sa-l lipesc de asfalt
-si ideea principala: RASPUNDE-MI LA SALUT, ca asa se procedeaza intr-o tara de oameni civilizati sau cel putin cu pretentii de civilizatie. Daca bosorogul de 150 de ani de la etajul 2 poate sa-mi raspunda, tu de ce nu poti, in my chickenz?

PS: STIU CA NU ESTI MUTA, ca te-am auzit cand urlai la barbat'tu sa duca gunoiu'

All eyes on you.

You think you're hot to trot but you're not
You're not hot to trot NO!

Die Freundschaft

2009-06-16T10:58:00.007+03:00

Mie imi plac prieteniile nemtesti, de calitate, unde toate partile componente au de castigat [depasind aici campul semantic material]. De cand ma stiu, de la varsta cand am devenit brusc constienta de existenta mea, am incercat sa cultiv astfel de prietenii. La inceput tot ce vroiam era sa am un partener de joaca. Apoi cineva cu care sa fac proiectele la engleza si care, eventual, sa le scrie in timp ce-mi asculta zecile de deraieri/secunda. Apoi cineva cu care sa haladuiesc prin oras. Apoi cineva cu care sa discut. Apoi cineva care sa nu-mi ceara prea multe, dar sa fie langa mine cand am nevoie de el. Cineva care sa ma iubeasca neconditionat. Sa vada dincolo de mizeria carnala. Sa treaca peste orgoliu, peste asteptari si peste sindroame premenstruale. Pentru ca toate astea eram gata sa le ofer eu.

Am avut din toate si m-am bucurat nespus de fiecare.

In scoala generala eram 3 fetite ca in Exuviile Simonei Popescu : "Nobilul nume de prietenie - atribuit unor obscure sclavii neconsimtite, unor dispozitive de umilire sistematica, unor lovituri de stat permanente, unor dizgratioase aserviri si chiar unor procedee care se prevalau de tapi ispasitori." Nu rezonam. Am inteles ca ce aveam noi nu era ceva durabil. Si am ales sa traim fiecare zi la intensitatea maxima. Dureroasa lipsa de diplomatie. Tone de sare peste rani in carne vie. Si totusi ce ne mai distram, deseori pe seama persoanei proprii. Mi-am calcat egoismul in picioare, am invatat sa vorbesc frumos si bland, mi-am readus la viata constiinta. Mi-am dat seama ca fiecare om are ceva pentru care sa-l iubesti, chiar daca acel "ceva" e parul rosu ca un rasarit de toamna. Clasa a V-a ne-a despartit.

In gimnaziu am uitat ce inseamna prietenia in 3. Am crescut impreuna cu Lavinia. Era vremea spectaculoasei treceri de la copil la copil mai mare si ar fi fost incontestabil banala cu oricine altcineva in afara ei. Colege de banca 4 ani. Ne-am intalnit la examenul de engleza pentru clasa intensiva. Mie imi placea rata de la cercelul ei. O facea altfel decat restul cu figuri de intelectuale premature. Fato, avem 4 ani de stat cu idiotii astia, da-i dracu', noi sa fim sanatoase! Femeie adevarata, cu principii de viata, 'ndependenta, centura neagra, se uita la tine-te inmoi. Are un zambet superb, iti face ziua. Iti da una pe spate incurajator, stai drept juma de an. Sefa clasei. Am facut papusi voodoo. Am scris codat caiete intregi. Cand am cazut din balansoar si mi-am julit genunchiul, cine m-a ridicat si mi-a dat una peste cap? Cand m-am ratacit in munti si mi-a ars diriga un par peste picior, cine m-a luat de mana? Ea. Intr-a IX-a m-a pus naiba sa plec la alt liceu. Ne-am despartit.

Liceul mi-a adus aminte de prietenia in 3. Vremea crizelor de personalitate. Azi stau in banca langa tine, maine esti tot blonda, dar pari domesticita. *R. de la Raluca. Ea sta la stanga Tatalui. La dreapta se afla B.. In toata clasa, noi stam in singura banca de 3 persoane. Eu am onoarea sa ma situez la mijloc, fata in fata cu privirea astringenta de la catedra. Ducem o viata buna mai des decat o data pe luna. E o prietenie..juicy. Aroma difera. Cateodata e prea cu sirop, alteori e de-a dreptul picanta, uneori iti vine sa scuipi. Dar n-as vrea sa fie altfel. Daca drumul prin liceu ar fi prea lin, am intra in inertie, ne-am robotiza, ne-am omogeniza esentele. Suntem noi si restul lumii, ca-ntr-o poezie de Livia Rosca. Imi pare rau, dar nu-mi pare rau pentru absolut nimic din ce am facut impreuna pana acum.

erau doar fetele in camera

pe patul tau multe ghemotoace de hartie igienica roz
ma temeam ca ai plans
mi-am pus fundul intr-o gaura de saltea
si astept

esti racita
ca o capusa mare depresia se fixase in tine
simt cum dispari in spatele genelor
imi imaginez ca iti fac un coldrex
cum tii cana intre palme
vaporii iti aburesc ochelarii
iar asta mi se pare oarecum amuzant

esti inca in spatele genelor
si n-ai curaj sa imi zici ca
el nu te suna de vineri
as vrea sa iti spun
ca
asta conteaza mult prea putin
ca
viata noastra e o paine proaspata
din care mai musca unii cu dinti cariati

ramai in spatele genelor
unde iti straluceste pielea
de frumusetea asta rea
proiectata de boala
pe trupul tau proaspat
ciudat asortat
cu ghemotoace de hartie igienica roz

Livia Rosca-Ruj pe icoane

Prietenia ne transforma. E un adevar. Daca nu te transforma intr-o masura cat de mica, nu e prietenie. E doar iluzia unei persoane ca este prietenul cuiva. Prietenia ar trebui sa fie printre prioritatile oricui, din moment ce omul fara socializare nu duce decat o existenta egoista, subiectiva, inchistata. Prietenia deschide. Elibereaza. Ne creste.

[Leapsa se duce la oricine vrea sa vorbeasca putin despre subiectul asta. Enjoy it as much as I did!]

I'm as mad as hell. And I won't take this anymore.

2009-06-04T21:59:00.003+03:00

"Odata cu..

2009-06-04T19:50:00.003+03:00

..ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. Nici de butaforie, nici de spectacol, nici de artificii. Iubirea e o stare edenica. Dar pentru ca nu suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul dorului de libertate, fugim din Paradis.

Si ne intoarcem unde?" (Alice Nastase-Despre iubire)

Always want to go
But you never want to stay
And we are the ones that want to choose
Always want to play
But you never want to lose

1 Iunie

2009-06-01T17:03:00.005+03:00

"Copilaria participa, intr-un fel, la eternul feminin: chiar baietii, pana la varsta pubertatii (in ciuda unui comportament "masculin", mimetic, uneori, pana la caricatura), au suflete feminine, ascunse sub o platosa pe cat de razboinica, pe atat de induiosator de fragila. Alaturi de femei, copiii reprezinta si ei "geniul receptivitatii".

<< Ceea ce ma apropie mai mult de copii este capacitatea lor de a trai in absurd ca in firesc si, invers, de a surprinde laturile absurde ale firescului.

Copiii au vocatia paradisului si doar faptul ca societatea ii forteaza sa se adapteze progresiv la normele ei ii impiedica sa si-o realizeze. Puritatea copilariei e unul din marile mistere ale lumii. Caci copiii sunt puri nu pentru ca sunt "buni" (dimpotriva, e stiut ca multi sunt foarte cruzi), nu pentru ca sunt "nevinovati", lipsiti fiind de constiinta pacatului, ci, poate, pentru ca aptitudinea spontana pentru trairea paradisiaca e la ei mult mai puternica decat inertia pacatului: aceasta este insa o taina... Fapt e ca maturitatea echivaleaza, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, cu pierderea aptitudinii paradisiace. Pierderea paradisului e izgonirea din copilarie. >>" (Matei Calinescu-Viata si opiniile lui Zacharias Lichter)

"Atunci cand esti foarte, foarte tanar, visezi ca vara este facuta numai din zile insorite si nopti cu luna, ca vantul sufla intotdeauna bland din vest si ca trandafirii infloresc pretutindeni. Dar, pe masura ce imbatranesti, te saturi sa astepti ca cerul innorat sa se mai insenineze. Asa ca intri in casa si inchizi usa, te ghemuiesti langa foc si te intrebi de ce vanturile sufla intotdeauna de la est si renunti sa mai incerci sa cresti trandafiri." (Jerome K. Jerome-Arta de a nu scrie un roman)

[Cel mai frumos cadou pe care l-am primit azi a fost un punct in plus la cea mai mica nota de la chimie. Chiar am apreciat gestul, care de altfel tradeaza o marinimie supraumana, mai ales ca suntem o umila clasa de filologie lipsita de orice urma de aspiratie in domeniul chimiei.]

[piesa de la Jon&Kate+8]

Jeguri de oameni

2009-05-28T19:59:00.001+03:00

"Orgoliul sau Rautatea

2009-05-26T19:41:00.004+03:00

din noi ne fac uneori sa punem intrebari la care stim dinainte ca nu se poate raspunde decat intr-un mod care sa ne produca placerea rautacioasa de a vedea cata indipozitie interioara i-am produs celui caruia i-am adresat intrebarea." (Tiberiu Rudica-Psihologie umana si paradoxuri ale existentei)

Don't you want to hold me, baby,
Disappointed, going crazy?

Nesfarsite Dumineci

2009-05-24T13:41:00.003+03:00

"Cu gura plina de flori

Cersetori, nebuni, vechi prieteni,
Ploua de-atata vreme si n-avem unde sa ne-adapostim,
Ploua de iarna, de primavara si de alte anotimpuri,
Ploua de ganduri, de moarte, si de fara rost, ploua
De spaima si de cuvinte reci, cuvinte, cuvinte,
Cersetori, nebuni, nopti putrede
Iluminate doar de ochii Profetului ratacitor,
Nopti de cenusa uda si semne ca de aburi,
Si lucruri inecate, o, lungi priveghiuri,
Ani de apa, ceasuri de vant, nesfarsite Dumineci (cuvinte
Reci, batrane, tulburi, incarcate de soarta),
Nopti de mare ploaie, cu cersetori, nebuni,
Prieteni strabatand pustietatea amintirii
Cu gura plina de flori."
(Matei Calinescu-Viata si opiniile lui Zacharias Lichter)

obsesiv.

2009-05-21T14:45:00.004+03:00

Cand starea se potriveste perfect cu piesa, orice ar fi, nu o pune pe repeat. piesa adica.

"Cu timpul, murim.

2009-05-18T16:53:00.003+03:00

Ne grabim sa murim.
Cu noaptea, ne intunecam.
Si intunecam lumea.
Setea e singura lumina.
<< Acolo >> nu se vorbeste.
Cuvantul se bea in tacere.
In ploaie.
In Dumnezeu."
(Matei Calinescu-Viata si opiniile lui Zacharias Lichter)

Femei mature si femei imature

2009-05-12T18:03:00.003+03:00

· Femeile imature isi pastreaza agenda complet goala si asteapta sa le sune un barbat.
· Femeile mature isi fac propriile planuri si ii spun cu gratie barbatului pe care il apreciaza ca este binevenit in acele activitati la care doreste sa participe.

· Femeile imature vor sa-l controleze pe barbatul din viata lor.
· Femeile mature stiu ca, daca barbatul este cu adevarat al lor, controlatul este absolut inutil.

· Femeile imature il "verifica" pe barbatul care nu le-a sunat.
· Femeile mature sunt prea ocupate ca sa observe ca el nu a sunat.

· Femeile imature incearca sa "inlantuiasca" un barbat utilizand sexul.
· Femeile mature stiu ca numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat sa vrea sa te "inlantuiasca" el pe tine.

· Femeile imature falsifica manifestarile placerii sexuale ori asteapta cuminti sa termine barbatul ceea ce face el acolo in mod egoist ori prostesc.
· Femeile mature, in aceeasi situatie, spun "Opreste-te", se ridica, se imbraca si pleaca.

· Femeilor imature le este frica de perioadele in care sunt pe cont propriu.
· Femeile mature apreciaza aceste perioade si le utilizeaza ca timp pretios, in care poti realiza mari progrese personale.

· Femeile imature ignora "baietii buni".
· Femeile mature ignora "baietii rai".

· Femeile imature il pot aduce pe un barbat la orgasm.
· Femeile mature il pot aduce pe barbat acasa.

· Femeile imature sunt permanent ingrijorate ca nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume barbat.
· Femeile mature stiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare barbat.

· Femeile imature incearca sa monopolizeze tot timpul barbatului lor.
· Femeia matura realizeaza ca ii poate oferi linistita spatiul de care are nevoie unui barbat- asta va face timpul petrecut apoi in cuplu chiar mai placut si special - si pleaca sa se distreze cu proprii prieteni.

· Femeile imature gandesc ca un barbat care plange este un barbat slab.
· Femeile mature ii ofera acestuia un umar pe care sa planga si o batista.

· Femeile imature vor sa fie rasfatate si ii spun asta in mod raspicat barbatului lor.
· Femeile mature ii "arata" barbatului ce inseamna rasfatul si il fac sa se simta suficient de confortabil ca sa poata raspunde cu reciprocitate fara teama ca-si va pierde "barbatia".

· Femeile imature sunt ranite de un barbat si-i fac pe toti ceilalti barbati sa plateasca pacatele aceluia.
· Femeile mature stiu ca ala a fost doar UN barbat.

· Femeile imature se indragostesc si vaneaza obiectul afectiunii lor pana in panzele albe, ignorand toate semnalele pe care le primesc si toate realitatile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi.
· Femeile mature stiu ca, uneori, cel pe care il iubesti nu te poate iubi pe tine si isi vad de viata lor mai departe, fara amaraciune si furie.

Cafeaua si alte prostii

2009-05-11T21:58:00.003+03:00

Mie imi place cafeaua neagra cu un strop de lapte si zaţ pe fund. E licoarea zilelor care incep bine si se termina prost, amiezelor intunecate cand ma afund intre perne calduroase si moi, zilelor de luni irosite, vinerilor de inceput de week-end cand orice suflet bun e departe de mine.

Dar se mai intampla sa scap zahar si sa iasa sirop, si-atunci mi-e greata ca de dulcegariile de prost gust ale indragostitilor care-si spun din prima saptamana de amor ca se iubesc; totusi, cand uit de cristalul dulce faramat, ma martirizez si o beau amara ca fierea pana la ultima picatura pentru ca merit sa ma descompun. Imi echilibrez astfel constiinta.

Cafeaua e lichidul brun voluptuos care astampara egoul suparat ca tainele proprii stau sub lacat, nerecunoscator zeului ca inca se mai uita spre el cateodata, mofturos si vesnic iluzionat, crunt razbunator, nelinistit in culcusul lui si cu tendinte de ingrasare.

Din cand in cand, laptele se varsa peste masura in cafea, desacralizandu-i culoarea. Iar gustul devine fin ca o ciocolata elvetiana, prea fin. Apoi ineaca papilele in dureroase amintiri ale diminetilor de liceu. ‘‘Cafea cu gust de p*şat.” Tanti Lili e inca la economie dupa usturatoarea amenda primita din cauza chistoacelor ingrate. Mai mult, acum pune Orzo in loc de cafea. Intr-o zi o sa ajunga brand de scoala. Sau, mai stii, Eminescu poate ca nu facea abuz de cafea, mai degraba de supa de asta de orz, apa chioara indulcita si cu lapte condensat, spuma de nimic in jumatate de pahar. « Lasa, tanti Lili, nu mai aruncam chistoace pe jos. »

Cafeaua « numai buna », nici fierbinte, dar nici racita de prea mult stat in van pe birou, nici insiropata, dar nici amara - otrava de maţe, nici excesiv alaptata, dar nici fara pic de scurgere albicioasa din comert indoita cu apa, turnata mai bine in cani mari decat in cescute liliputane, pusa pe-un caiet la intamplare pe birou, sub rafturile cu bufnite – divine inspiratoare, la indemana puiului de om care sta cu ochii in gol, pana faţa-i imprumuta verdele pal al peretelui si-al cerului inserat, tivit departe cu oranjul fericirilor oricum desarte. Si de data asta, ca oricand altadata, fiinta sta intepenita-n scaun si se-ntreaba de ce ea. Stie ca intrebarea asta nu o face unica, dimpotriva o alatura miilor de individualitati care se gandesc in aceeasi clipa exact la acelasi lucru. Doar raspunsul are sansa sa fie deosebit.

La o adica, in caz ca un pisoi negru-taciune, cu ochi imensi galben-felinar si cu un bot molcut, curios si umed, sta plictisit la geam si contempleaza un colt verde-crud de gradina comprimata urban si, absolut din intamplare, nimereste in imediata lui apropiere un banal pui de vrabie, cenusiu si cu viitor incert, e drept, care n-o fi stiind sa se inalte in timp util de langa The Dark Lord of Meow ! si deci sansele sa ajunga captiv in inchisoarea labelor uriase este de 99,(9)%, revenind, in caz ca frumosul motan are in sfarsit ocazia de a-si demonstra maturitatea masculina (pe seama puiului care habar n-are ce mustati o sa-l gadile), de ce nu ar face-o ? La urma urmei, astea sunt legile absolut barbare ale naturii si conditiile existentiale ale lantului trofic, iar omul clar nu ar trebui sa se implice pentru ca el nu este chiar veriga suprema.

Dar sa trecem la subiect. Puiul a decedat in circumstante care sfasie orice inima si consideram acest eveniment o imensa pierdere pentru umanitate. Ăă..asta..cum ii zice..păsăritate. Diavolul felin a fost si felicitat, si persecutat, dar judecatorul final este stapanul sau, ramas puternic impresionat (negativ) de fapta (penala) a celui care i-a fost alaturi la somn si conserve de peste atatia ani la rand.

Prin urmare, ipotetic vorbind, cum ar fi indicat sa procedeze fiinta incremenita in meditatie la birou, o foarte apropiata prietena a stapanului, intamplator atat de limitata in gandirea ei, lipsita de orice urma de altruism si atat de inchistata in realitatile pur personale, incat a facut prostia de a fi mandra de pisicul care, de altfel, ii este extrem de drag, in acelasi timp ranind sentimentele profunde ale prietenului ei pe care, de altfel, il pretuieste enorm?

Poate ca ar trebui sa renunte la ideile ei, care nu includ nimic din evolutia spirituala umana si din civilizatie, si sa imprumute niste trairi omenesti, niste sentimente cat de cat demne de specia pe care o reprezinta ? Evident, dintr-o nemasurata iubire pentru stapanul ei.. ăă.. al pisicului.

Epilog : Puiul de om cauta raspunsuri in aberatiile pe care i le dicteaza cofeina din creier. Si cauta, si cauta, dar de unde sa stie care raspuns o fi mai bun ? N-are decat o foaie mazgalita cu posibilitati, cu planurile reparatiilor de razboi, cu desene abstracte.. Si culmea! Dupa atatea chinuri si convulsii interioare, mai primeste si un „noapte buna” scuipat in fata cu cea mai mare scarba, drept multumire ca incearca umil sa-si regenereze pielea arsa in spuma verbala de H2SO4 odata cu discutarea cat mai diplomatica a tratatelor de pace. Puiul de om bea insetat ultima gura de cafea, inghite in sec, a gustat putin din zaţ, dar nu-i pare rau, lasa invins stiloul pe caiet si nu stie daca s-o ia de la capat sau sa rupa ultimele pagini si sa le mototoleasca bine. Totusi se ridica de pe scaun, cam robotic mi se pare (o fi amortit), face pasi spre usa si iese precipitat, dar fara zbierete, fara injuraturi birjaresti, fara oftat si fara cercuri de lacrimi pe tricou. Ce-o mai fi si asta?!

Morala : Cafeaua are efect laxativ, deci este cea mai probabila cauza a diareei verbale.

Cica defectele Capricornului

2009-05-11T15:24:00.003+03:00

"Capricorn (24decembrie-20ianuarie)

Munceste fara discernamant, mult si degeaba cu scopul de a demonstra cat de mult poate . In societate e retras , in timp ce in afaceri e pragmatic si nu se avanta in proiecte riscante. Nu iarta usor , dar nici nu loveste pe la spate-se razbuna in schimb, cu o precizie matematica. E incapatanat si nu-si schimba usor atitudinea."

Sa-mi precizeze si mie careva unde-s defectele.
Sau alt defect e orgoliul supradimensionat care nu le permite sa-si vada barna din ochi?:D

This week in Iasi

2009-05-10T19:45:00.002+03:00

Saptamana aceasta iesenii au de ales intre 2 festivaluri. Personal prefer sa stau mai mult pe-acasa.

Pai unde e Festivalul Berii de acum cativa ani? Fara paraziti sociali care atenteaza la geanta/buzunarul tau si fara "cetateni de culoare".. sa iti poti savura micul si berea, sa iti asiguri digestia usoara si sa vezi cum creste burta sub proprii ochi, fara sa te simti inconjurat de priviri dubioase care urmaresc eternul drum farfurie-cavitate bucala salivand ostentativ. Plus ca se tine pe splai, in spatele Mallului, spatiu de-a dreptul insipid cu vedere spre zona industriala. wtf? Cat despre vocile care vor canta, nu obiectez.. daca ar fi intrare cu bilet si ar veni Lavinia si Paola si Alin&Stil si Annes m-as simti ofensata, dar asa mi se pare destul de ok.

Al doilea pe lista e Festudisul, organizat de Casa de Cultura a Studentilor. Ce suna mai bine de-acolo e seara rock, adica miercurea (Puls, Rava, Bucovina), serile teatrului ludic si expozitia de fotografie. Mai au si alte activitati interesante, oricum e clar deasupra Festivalului Berii pentru ca aici mai ai parte de ceva cultura.

Programele:
1.
Joi, 14 mai 2009:
- 10.00 - Deschiderea festivalului pentru public
- 18.30 - 20.30 Concerte ale trupelor locale. Concursuri. Animatie la scena.
- 20.30 - 21.30 Rhadoone Dee Jay
- 21.30 - 23.00 Dj Emil Lassaria and MC Razvan Stroe
- 23.00 - 24.00 Inchiderea primei zi de Festival

Vineri, 15 mai 2009:
- 10.00 - Deschiderea festivalului pentru public
- 18.00 - 19.00 Concerte ale trupelor locale. Concursuri. Animatie la scena.
- 19.00 - 20.00 Deschiderea oficiala a evenimentului.
- 20.00 - 23.00 Seara de muzica FOLK – Maestru de ceremonii Jul Baldovin
- 23.00 - 24.00 Inchiderea celei de-a 2 zi de Festival.

Sambata, 16 mai 2009:
- 10.00 - Deschiderea festivalului pentru public
- 19.00 - 19.30 Concerte ale trupelor locale. Concursuri. Animatie la scena.
- 19.30 - 20.00 Concert al solistului Alexandru Recolciuc
- 20.00 - 21.00 Concert al formatiei Alin & Stil
- 21.00 - 22.00 Concert Lavinia
- 22.00 - 23.00 Concert al formatiei Bere Gratis
- 23.00 - 24.00 Inchiderea celei de-a 3 zi de Festival.

Duminica, 17 mai 2009:
- 10.00 - Deschiderea festivalului pentru public
- 19.00 - 20.00 Concerte ale trupelor locale. Concursuri. Animatie la scena.
- 20.00 - 21.00 Concert al solistei Paola
- 21.00 - 22.00 Concert Annes
- 22.00 - 23.00 Concert al formatiei Fara Zahar
- 23.00 - 24.00 Inchiderea celei de a noua editii a Festivalului.

2.
Luni, 11 mai 2009:
- ora 12:00 – Conferinţă de presă – Sala Foaier – Casa Studenţilor - Organizatori: Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi şi organizaţiile studenţeşti.
- ora 19:00 – Parada organizaţiilor studenţeşti pe traseul: Casa de Cultură a Studenţilor, Palatul Culturii - Organizatori : Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi şi organizaţiile studenţeşti.
- ora 20:00 – Deschiderea oficială a festivalului şi spectacolul de deschidere – Parcare Palatul Culturii Iasi - Invitati: Geo da Silva si Fara Zahar - Organizatori: Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi şi organizaţiile studenţeşti.

Marţi, 12 mai 2009:
- ora 11:00 – "Iaşi - oraş universitar" – Sala de conferinţe – Casa Studenţilor - Organizator: Bordeianu Petronela / 0726940991 – Liga Studenţilor de la Geografie şi Geologie.
- ora 12:00 – "Funy Contest” – Parcare Casa Studenţilor - Organizator: Bordeianu Petronela / 0726940991 – Liga Studenţilor de la Geografie şi Geologie.
- ora 14:00 – “Tech work contest” – Parcare Casa Studenţilor - Organizator: Bobric Florin / 0767037946 – Asociaţia Tehnică de Formare Profesională TEACH ING.
- ora 16:00 – Concurs de biliard – Club “Bila 8” - Organizator: Fusa Cătălin / 0747504493 – Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor Hidrotehnişti.
- ora 18:30 – M.O.F.T. studenţesc – Seară de operă – Ateneul Tătăraşi - Organizator: Liviu Cuvinciuc / 0766316877 – Liga Studenţilor Electronişti
- ora 19:00 – Umor caritabil – Sala Gaudeamus – Casa Studenţilor - Organizator: Alin Harhătă / 0748288827 – Liga Studenţilor Electrotehnişti, LSE, ASB, ASFI.
- ora 20:00 – Concert Hip-Hop – Parcare Casa Studenţilor - Invitati: CH'L, Incorect, Intentionat, X-klus, Partial si C I A - Organizator: Lucian Ţurcanu / - Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi.

Miercuri, 13 mai 2009:
- ora 05:00 – Pescar StudIS – Tabăra Ciric - Organizator: Paiu Vasilică / 0744211422 – Liga Studenţilor de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.
- ora 12:00 – Alege viaţa! – Demonstraţii cum să ne apărăm şi cum sa reacţionăm în anumite situaţii, oferite de Jandarmeria Municipiului Iaşi - Parcare Casa Studenţilor - Organizator: Fercu Cristinel / 0726755105 – Liga Studenţilor şi Absolvenţilor Hidrotehnişti Organizaţi.
- ora 11:00 – "Punct ochit punct lovit" – Splai Bahlui (între Facultatea de Chimie şi Rectoratul Universităţii „Gh. Asachi”) - Organizator: Cenuşă Simion / 0746591297 – Liga Studenţilor de la Facultatea de Mecanică.
- ora 15:00 – Concurs de cultură generală – "COOLtourIS" – Sala Gaudeamus - Organizator: Bordeianu Petronela / 0726940991 – Liga Studenţilor de la Geografie şi Geologie.
- ora 17:00 – Taifas politic – Sala Conferinţe – Casa Studenţilor - Organizatori: Ioana Maftei / 0765272244, Balan Alex / 0747523241 - Organizaţia Studenţilor de la Studii Europene Iaşi.
- ora 20:00 – Concert rock – Parcare Casa Studenţilor - Invitati: Legend, Rava, Bucovina - Organizatori: Petru Paveliuc – Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi, Sîrghie Ionuţ / 0746463928, Smochină Alexandru / 0765340165 – Liga Studenţilor Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, Florin Rugină - AIESEC.
- ora 22:00 – Seară distractivă "Fă-ne o reclamă" – Discoteca Dublin Pub - Organizator: Diana Iabraşu / 0727519751 – Asociaţia Studenţilor Jurnalişti

Joi, 14 mai 2009:
- ora 11:00 – Labirintul indiciilor – Bulevardul Copou - Organizatori: Cărbune Irina / 0744988825 – Asociaţia Grup Local BEST, Ghiurea Elena / 0743076062 – Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor de la Facultatea de Filosofie.
- ora 18:00 – Karaoke – Parcare Casa Studenţilor - Organizatori: Ghiurea Elena / 0743076062, Vrabie Andrei Florin / 0745027849 – Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor de la Facultatea de Filosofie, Bordeianu Petronela / 0726940991 – Liga Studenţilor de la Geografie şi Geologie.
- ora 19:00 – OPIS BAND – Sala Gaudeamus – Casa Studenţilor
- ora 20:00 – Concert de muzică folk – Parcare Casa Studenţilor - Invitati: Nu Acum, Ducu Bertzi si Florin Sasarman - Organizatori: Emilian Marcu / 0744982033 – Casa de Cultură a Studenţilor, Marian Andrei / 0728051820 – Liga Studenţilor Facultăţii de Automatică şi Calculatoare.
- ora 22:00 – Medieval body painting – Sala Foaier – Casa Studenţilor - Organizator: Alina Axinte / 0744140327 – Liga Studenţilor Economişti, ASB, LSETH, ASFI.

Vineri, 15 mai 2009:
- ora 14:00 – O alimentaţie sănătoasă – Dublin Pub - Organizatori: Brînduşa Burdulea / 0743656535, Ramona Ibănescu / 0745058238 – Asociaţia Tinerii Ecologi Români din Iaşi TERIS
- ora 11:00 – Paintball – Spaţiul verde dintre căminele T2 – T3 - Organizatori: Marian Petrariu / 0765181644, Cristian Ţîrdea / 0761609747 – Liga Studenţilor Electronişti.
- ora 18:00 – Maratonul de film – Casa de Cultură Mihai Ursachi Iaşi - Organizatori: Caraiman Andrei / 0748458114, Lepădatu Raluca / 0740340648 – Liga Studenţilor Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, Alina Axinte / 0744140327 – Liga Studenţilor Economişti.
- ora 20:00 – Seară de Jazz – Parcare Casa Studenţilor - Invitati: Junior Jazz Band, Sound of Music si Academic Jazz Group - Organizatori: Marinică Botea / 0740248452, Petre Şuşu / 0729976549 - Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi.
- ora 21:00 – Miss FEstudIS – Sala Foaier – Casa Studenţilor - Organizatori: Alina Axinte / 0744140327 – Asociaţia Studenţilor Economişti, LSETH, ASB, ASFI.
- ora 12:00 - M.O.F.T. studenţesc – Vizitarea muzeelor din Iaşi - Organizatori: Liviu Cuvinciuc / 0766316877 – Liga Studenţilor Electronişti

Sâmbătă, 16 mai 2009:
- ora 11:00 – Îndemânare auto – Drive your brain out – Parcare Facultatea de Chimie - Organizatori: Imbrea Marius / 0745952728, Robert Bărbieru / 0746995860 – Liga Studenţilor Facultatea de Mecanică.
- ora 10:00 – "V.I.S. 3D" – Parcare Casa Studenţilor - Organizator: Oprea Georgiana / 0767013053, Radu Dora / 0745434444 – Asociaţia Naţională a Studenţilor în Ştiinţe Administrative, Daniel - AIESEC
- ora 12:00 – Tramvaiul de epocă – Tg. Cucu – Copou - Organizator: Andrei Sofron – Liga Studenţilor Electronişti.
- ora 12:00 – Campanie de ecologizare – Rezervaţia Repedea - Organizator: Lupu Andreea / 0765858317 – Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor de Asistenţă Socială.
- ora 14:00 – Flash Mob – Piaţa Unirii - Organizator: Liviu Goldenberg / 0740829158, Anca Bracon – Liga Studenţilor Electronişti.
- ora 18:30 – Electro parade – pe traseul: Copou, Independenţei, Bulevardul Bucşinescu, Tudor Vladimirescu, Ciurchi, Oancea, 2 Băieţi, Tabăra Ciric - Organizatori: Iulian Mitrea / 0745845377, Cătălin Topcea / 0746249822 – Liga Studenţilor Electronişti, Ionuţ Mazuru / 0758302182 – Liga Studenţilor de la Automatică şi Calculatoare.
- ora 21:00 – Concert de muzică electronică şi Campanie anti SIDA – Parcare T6-T7 campus Tudor Vladimirescu - Invitat: Cristian Green - Organizator: Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi, Catici Radovan / 0755394390 – Organizaţia Studenţilor Chimişti CHEMIS.

Duminică, 17 mai 2009:
- ora 13:00 – Maratonul FEstudIS – pe traseul: Universitatea “Al. I. Cuza”, Bulevardul Independenţei, Elena Doamna, Bucşinescu, Parcare Chimie - Organizator: Delia Pascalu / 0753766338 – Asociaţia Studenţilor Francofoni Iaşi.
- ora 14:00 – Şah uman – Parcul Copou - Organizator: Cosmin Iliuţă / 0754071125 – Liga Studenţilor Electronişti.
- ora 17:00 – Petrecere traditionala – Parcare T6-T7 campus Tudor Vladimirescu - Invitati: Ansamblul Folcloric Doina Carpatilor, formatia Safir
- ora 19:00 – Seară de dans şi muzică – Sala Gaudeamus – Casa Studenţilor - Invitati: Quasar Dance, The Sky, Elegance - Organizatori: Mircea Ignat / 0745529515 – Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi
- ora 20:00 – KARAOKE LIVE cu Petran &Liviu Unplugged – Parcare T6-T7 campus Tudor Vladimirescu

Alte acţiuni pe durata festivalului:

Universitariada – luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă - Organizatori: Asociaţia Studenţilor Bioingineri, Asociaţia Studenţilor Francofoni Iaşi, Liga Studenţilor Economişti, Liga Studenţilor Electrotehnişti.

Off studenţesc – marţi, miercuri, joi, vineri - Organizatori: Diana Iabrasu / 0727519751, Alina Cantoriu / 0746760976 – ASJ

Serile Teatrului Ludic – luni, marţi, miercuri, joi, vineri

Luni, 11 mai 2009:
- ora 20:00 – "Vanatoarea De Sobolani" – de Peter Turrini – Sala Ludic - Regia: Aurel Luca. Distributia: Andreea Iordache, Cristian Lupu
- ora 21:30 – “Cele Trei Stari Ale Lui Kuki" – Sala Atelier – Performance - compozitie artistica - Daniel Moisii.

Marti, 12 mai 2009:
- ora 20:00 – "Despre Sexul Femeii - Camp De Lupta In Razboiul Din Bosnia" - Sala Studio Ludic - adaptare dupa Matei Visniec. Distributia: Vera Pantea, Irina Ciolacu
- ora 21:30 – "Pic - Nic Pe Campul De Lupta" – Parcul Voievozilor – adaptare dupa Fernando Arrabal - Regia: Aurel Luca - Distributie: Radu Mihoc, Vlad Tanase, Alina Tuduri, Bogdan Tanase, Anesia Gafton, Veronica Nechita

Miercuri, 13 mai 2009:
- ora 20:00 – "NEXT" - Adaptare din dramaturgia americana contemporana - Sala Studio Ludic - Regia: Aurel Luca - Distributia: Radu Mihoc, Raluca Ionel
- ora 21:30 – "Buzunarul Cu Paine" - Adaptare dupa Matei Visniec - Parcul Voievozilor - Regia: Aurel Luca - Distributia: Vlad Tanase , Bogdan Tanase.

Joi, 14 mai 2009:
- ora 21:00 – "Ultimul Godot" - Adaptare dupa Matei Visniec si Samuel Beckett – Parcul Voievozilor - Regia: Aurel Luca - Distributia: Radu Bobica, Alex Epure.

Vineri, 15 mai 2009:
- ora 20:00 – "Spectacol Imaginar" - de Matei Visniec - Sala Studio Ludic - Regia: Aurel Luca - Distributia: Vera Pantea, Radu Bobica – Coregrafia: Vera Pantea, Radu Bobica - Organizatori: Aurel Luca, Vlad Tănase / 0741901694 – Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi.

Cultura.... într-o frază – Marţi / Tudor Vladimirescu, Miercuri / Copou, Joi / Tudor Vladimirescu. 10 studenţi vor fi îmbrăcaţi în costume ce vor reprezenta personalităţi din istoria României. Aceştia vor purta nişte coşuleţe în interiorul cărora se vor afla informaţii cu privire la personajul pe care îl reprezintă şi nu numai - Organizatori: Istoc Ciprian / 0744587262 – Liga Studenţilor şi Absolvenţilor Hidrotehnişti Organizaţi.

Expoziţie de fotografie: 1. Viaţa de student, 2. România după aderare - Organizatori: Daniel Moisii / 0749635231 – Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi, Andrei Alboae / 0761650036 – Liga Studenţilor Electronişti, Ecaterina Petrişor / 0766379218 – Organizaţia Studenţilor de la Studii Europene Iaşi.

Ziarul FEstudIS - Organizatori: Ghiurea Elena / 0743076062, Vrabie Andrei / 0745027849 – Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor de la Facultatea de Filosofie Iaşi.

Campania de donat sânge – marţi, miercuri, joi - Organizator: Alexandrescu Lia / 0752979558 – Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor de Asistenţă Socială.

Antibatac – vineri, sâmbătă - Organizatori: Perju Oana / 0741438826 – Societatea Studenţilor Farmacişti Iaşi.

Liga se prezintă - Organizatori: Sandu Lorin / 0757676229 - Liga Studenţilor ETH, ASFI, ASB, LSE

5 minute pentru sănătate – marţi, miercuri, joi - Organizatori: Ovidiu Mitu / 0745279714 – Societatea Studenţilor Medicinişti, Oana Perju / Societatea Studenţilor de la Farmacie Iaşi.

"Sa fie adevarat?

2009-04-24T15:23:00.003+03:00

ca acel cuvant foarte scurt pe care il gaseam scris pe gardul de beton sau zgariat pe smoala vreunei tevi de canalizare inseamna ca toti oamenii mari.. Chiar mama si cu taticuk fac lucrul asta.. Cand ei trebuiau sa faca lucrul asta, se duceau la un fel de spital. Acolo li se dadea o camera fara ferestre si cu gaura cheii astupata cu vata. In mijlocul camerei se afla un fel de masa de operatie, pe care femeia se asaza cu fata in sus. Deasupra femeii se alfa un hamac pe care barbatul se suie cu o scara si se asaza cu fata in jos. Apoi, un mecanism apropie hamacul de masa de operatie, asa incat parintii se trezesc unul peste altul. Totul dura mult, ore in sir, timp in care femeia citea o carte. Apoi se intorceau acasa." (Mircea Cartarescu-Mendebilul)

Grimus@Iasi

2009-04-18T18:01:00.004+03:00

Fuse fain fain fain fain fain fain fain fain fain de toooot.
Fuse pe 8 aprilie@Dublin Pub, in cadrul Cafekultour.
Fuse in deschidere la Papier Tigre, dar mult mai tare decat franţujii.
Fuse cu intrare libera [si deci multa multa lume].
Fuse urat ca nu-i loc de miscat si dat din buric.
si ca la Grimus n-au bagat lumini luminoase faine, numai la franţuji.
si ca in timp ce grimuşii isi dadeau sufletul pe scena, pe ecrane erau AC/DC.
si ca in timp ce PT ne incantau, era meci la tivi, care distrage atentia alora fara atentie distributiva si spala creiere.
Da' in final a fost dragalas.

Grimus de la Iesi n-avem, doar franţuji http://www.myspace.com/papiertigre

Despre Vişi

2009-04-15T16:07:00.008+03:00

"Odata am visat un vis foarte curios despre bogatii, care m-a impresionat puternic. Se facea ca eu si un prieten -un prieten foarte drag- locuiam impreuna intr-o casa veche si stranie. Nu cred ca mai locuia cineva in acea casa in afara de noi doi. Intr-o zi, hoinarind prin casa veche si ciudata, am descoperit usa ascunsa a unei camere secrete, iar in acea camera erau multe cufere ferecate in fier; cand am ridicat capacele grele am vazut ca fiecare din aceste cufere era plin cu aur.

Dupa ce am vazut toate astea m-am furisat afara usor si am inchis usa ascunsa, am tras tapiseriile uzate din nou in fata ei si m-am strecurat inapoi de-a lungul coridorului intunecat, uitandu-ma in urma mea infricosat.

Prietenul pe care il iubeam se indrepta spre mine si am mers impreuna tinandu-ne de mana. Dar il uram.

Toata ziua m-am tinut de el, sau l-am urmarit fara sa-si dea seama, ca nu cumva, din intamplare, sa afle secretul usii ascunse; iar noaptea am stat treaz cu ochii pe el.

Dar intr-o noapte adorm si, cand ma trezesc, el nu mai e langa mine. Alerg repede sus pe scara ingusta si de-a lungul coridorului tacut. Tapiseria e trasa la o parte, iar usa ascunsa e deschisa si in camera prietenul pe care il iubeam sta ingenuncheat in fata unui cufar deschis; stralucirea aurului se aprinde in ochii mei.

El sta cu spatele la mine, iar eu ma strecor spre el pas cu pas. In mana am un cutit cu o lama puternica, indoita; iar cand sunt destul de aproape il omor, asa cum sta ingenuncheat acolo.

Corpul lui se prabuseste impingand usa, iar aceasta se inchide cu un zgomot de zavor; incerc sa o deschid si nu pot. Bat cu mainile in cuiele ei de fier si tip, iar mortul ranjeste la mine. Lumina patrunde prin crapatura de sub usa masiva, apoi paleste si din nou reapare, iar eu rod capacele din stejar ale cuferelor ferecate in fier, caci nebunia foamei mi se strecoara in creier."

"Am visat ca vad faţa unei femei intr-o multime: o faţa haina, dar exista o frumusete stranie in ea. Licaririle tremuratoare aruncate de lampile strazii o ilumineaza, aratand miracolul frumusetii ei vicioase. Apoi luminile se sting.

O vad apoi intr-un loc care este foarte departe si a devenit chiar mai frumoasa decat inainte, caci raul a disparut. O alta faţa se uita la ea, o faţa luminoasa, pura. Cele doua feţe se intalnesc si se saruta si, in timp ce buzele lui le ating pe cele ale ei, sangele ei se urca in obraji si spre frunte. Vad din nou cele doua feţe. Dar nu pot spune unde sunt sau cat timp a trecut de atunci. Faţa barbatului a imbatranit putin, dar este inca destul de tanara si de frumoasa, iar cand ochii femeii se opresc asupra ei, pe faţa femeii apare o stralucire care o face asemanatoare feţei unui inger. Dar uneori femeia este din nou singura si atunci vad vechiul rau luptandu+se sa puna din nou stapanire pe ea.

Apoi vad mai clar. Vad camera in care locuiesc ei. Este foarte saracacioasa. Un pian de moda veche sta intr-un colt si langa el este o masa pe care se afla imprastiate o multime de hartii in jurul unei calimari. Un scaun gol sta ca in asteptare in fata mesei. Femeia se amuza langa fereastra deschisa.

De departe, de jos, se ridica sunetul marelui oras. Luminile lui arunca raze slabe in camera intunecata. Mirosul strazilor sale se simte in narile femeii. Din cand in cand ea priveste catre usa si asculta, apoi se intoarce spre fereastra deschisa. Si observ ca de fiecare data cand se uita spre usa raul din fata ei dispare, dar de fiecare data cand se intoarce catre fereastra devine mai cumplit si mai neiertator.

Brusc ea se ridica si ochii ei tradeaza groaza, o groaza care ma inspaimanta in vis; pe fruntea ei vad aparand broboane mari de sudoare. Apoi, foarte incet, faţa ei se schimba si vad aparand creatura rea a noptii. Isi infasoara in jurul ei o mantie veche si se strecoara afara. Ii aud pasii coborand pe scari. Ei devin din ce in ce mai slabi. Aud o usa deschizandu-se. Zumzetul strazilor patrunde in casa, iar pasii femeii sunt inghititi de el.

Timpul se scurge in visul meu. Scenele se schimba, prind contur si pier; dar totul este vag si nedefinit, pana ce, din intunecime se contureaza o strada lunga, pustie. Luminile proiecteaza cercuri sclipitoare pe pavajul umed. O silueta, imbracata in haine ieftine si tipatoare, se furiseaza, tinandu-se pe langa zid. Este cu spatele spre mine si eu nu-i vad faţa. Din umbra se desprinde inca o silueta. Ii privesc faţa si vad ca este chiar faţa pe care ochii femeii o priveau si o venerau cu mult timp in urma, cand visul meu tocmai incepuse. Dar frumusetea si puritatea ei s-au dus: este la fel de batrana si rea ca si aceea a femeii cand am privit-o ultima data. Silueta in zdrente tipatoare inainteaza incet. Cea de a doua silueta o urmeaza si o ajunge din urma. Cei doi se opresc si-si vorbesc unul altuia, apropiindu-se unul de altul. Strada este foarte intunecoasa in locul unde s-au intalnit, iar silueta in zdrentele tipatoare isi tine inca fata intoarsa intr-o parte. Merg impreuna in liniste, pana ce ajung langa o lampa de gaz atarnata in fata unei taverne; si acolo femeia se intoarce si vad ca este femeia din visul meu. Iar ea si barbatul privesc unul in ochii celuilalt inca o data."

"In alt vis pe care mi-l amintesc, un inger (sau un diavol, nu sunt chiar sigur care di ei) a venit la un om si i-a spus ca atat timp cat nu va iubi nici o fiinta omeneasca, atat timp cat nu va fi inclinat niciodata sa simta cea mai mica urma de tandrete fata de sotie sau copil, fata de cunostinte si rude, fata de straini sau fata de prieteni, atat timp va reusi in viata si va prospera in afacerile sale, atat timp ii vor merge bine toate afacerile sale si in fiecare zi va deveni tot mai bogat, mai mare si mai puternic. Dar daca va lasa vreodata sa-i patrunda in inima un singur gand bun pentru vreo fiinta, in acea clipa toate planurile si schemele sale se vor prabusi si din acea clipa numele sau va fi dispretuit de oameni si fi-va apoi uitat.

Omul pastra aceste cuvinte ca pe o comoara, caci este un om ambitios, iar bogatia, faima si puterea sunt pentru el cele mai dulci lucruri din lume. O femeie il iubeste si moare insetata dupa o privire afectuoasa din partea lui; pasii de copii ii patrund in viata si se strecoara din nou afara din ea; vechi fete dispar, altele noi vin si pleaca.

Dar niciodata in acest timp o atingere prietenoasa a mainii sale nu coboara asupra vreunei fiinte; de pe buzele sale nu iese niciodata un singur cuvant binevoitor. Si in tot ce face soarta il favorizeaza.

Anii trec si in cele din urma ii ramane in singur lucru de care i-ar putea fi teama - faţa mica, plina de dor a unei fetite. Copilul il iubeste, asa cum il iubise si femeia cu mult timp in urma, iar ochii ei il urmaresc cu o privire mereu cautatoare si fierbinte. Dar el strange din dinti si ii intoarce spatele.

Faţa fetitei devine stravezie, iar intr-o zi e anuntat la masa de comanda a multiplelor sale intreprinderi ca e pe moarte. El vine si sta in picioare langa pat, iar ochii copilului se deschid si se intorc spre el si, pe masura ce el se apropie tot mai mult, manutele ei se intind inspre el, implorandu-le in tacere. Dar faţa barbatului nu se schimba nici acum, iar micutele brate cad fara putere inapoi pe cuvertura in dezordine, iar ochii plini de dor devin ficsi; o femeie paseste usor inainte si ii inchide pleoapele, iar barbatul se intoarce la planurile si proiectele sale.

Dar noaptea, cand marea casa e tacuta, el se furiseaza in camera unde copilul inca mai sta intins si da la o parte cearsaful alb si aspru.

- Moarta, e moarta, murmura el. Apoi ridica micul corp in bratele sale si saruta buzele si obrajii reci, ca si manutele reci, tepene.

Si in acest punct povestea mea devine imposibila, caci visez ca fetita moarta zace permanent sub cearsaf in acea camera tacuta, ca faţa ei mica nu se schimba niciodata si nici membrele sale nu se descompun. Aceasta ma face sa raman uluit o clipa, dar curand uit sa ma mir, caci atunci cand Zana Viselor ne spune povesti suntem doar asemeni copiilor mici: stam in jurul ei cu ochii deschisi, crezand totul, desi minunandu-ne ca astfel de lucruri pot exista.

In fiecare noapte, cand toti din casa dorm, usa acelei camere se deschide fara zgomot, iar omul intra si o inchide in urma lui. In fiecare noapte el trage la o parte cearceaful alb si ia in brate micul trup mort; si in orele noptii paseste incoace si incolo, tinandu-l strans la piept, sarutandu-l si cantandu-i incet, ca o mama, copilasului adormit.

Cand prima raza a rasaritului patrunde in camera, el pune copilul mort din nou jos, netezeste cearsaful deasupra lui si se furiseaza afara.

Si el reuseste sa prospere in toate lucrurile; in fiecare zi devine tot mai bogat, mai mare si mai puternic." (Jerome K. Jerome-Arta de a NU scrie un roman)

shower. 3

2009-04-13T12:33:00.002+03:00

"Mai mult decat acolo

ti-ar placea aici
In cabina dusului
aerul tot e o ceata groasa
calda ca interiorul unei cesti cu ceai
dar
tie ti-ar placea aici
Spatiul e atat de mic incat
nu m-ai putea privi intreaga
nici n-ai putea sa observi
precizia ramasitelor de piele alba
perfect decupate pe
bronzul meu intens" (Livia Rosca)

shower. 2

2009-04-13T12:24:00.002+03:00

"Te-ai pus vreodata in pielea unui morcov in clipa in care il arunci cu nonsalanta in oala cu apa clocotita? Mereu ma gandesc la el atunci cand ma strecor in cada cu apa calda, asteptandu-ma sa dau de aburii amenintatori ai fierbintelii lichide care incepe sa se evapore inabusindu-ma. Sub apa e un alt fel de caldura, mai seducatoare decat plapuma de dimineata ori dogoarea sobelor iarna, e o masa compacta care te absoarbe in intestinele ei transparente si-ti perforeaza pielea, e un valatuc diluat prin care plutesc ramasite din tine, descompuse de atata nemeritata placere." (Cecilia Stefanescu-Legaturi bolnavicioase)

Despre Vid

2009-04-13T11:39:00.002+03:00

Am descoperit unde este mai exact zona de vid in corpul uman.
In stomac, dupa 12 ore de scoala.

"Cand esti in armata,

2009-04-04T21:16:00.002+03:00

e ca atunci cand esti junkist. Singura diferenta e ca atunci cand esti junkist, nu te gauresc asa des. Si, mai mult, de obicei tu-ti faci gaura." (Irvine Welsh-Trainspotting)

"Stiu fiecare linie din

2009-04-03T21:43:00.004+03:00

trupul nervos al camerei
in coltul careia ma inghesui perfect
Pe zid decupez o inima rosie
apoi o umplu cu ruj."
(Livia Rosca)

April 1st

2009-04-01T18:41:00.007+03:00

Marea farsa a vietii mele a fost [si inca o sa fie la 5 minute dupa postul asta] sa cred pana la dementa ca îl pot schimba dupa cum imi tuna mie prin creieri. Eu m-am rezumat la a crede, el s-a rezumat la a ma transforma intr-un paradox uman, inconstient probabil [nu merita dezvoltat cu exemple personale]. Eu am stiut ca pot si mi-a fost de ajuns - am tinut cont de opinii, principii, valori, caracter, educatie si n-am anulat nimic din toate astea in numele nobilului sentiment amoros. Tot in acest spirit, am actionat in functie de propria mentalitate, de cum am considerat mai bine la momentul respectiv, niciodata n-am mintit dragalas ca sa nu supar cu ceva si m-am asteptat sa mi se raspunda cu aceeasi moneda. Daca au fost defecte care au trebuit periate, am evitat la inceput, dintr-un orgoliu excesiv, si m-am inmuiat pe parcurs, dupa ce am ajuns la concluzia ca reprezinta un rau inutil. Nu stiu cand si cum exact s-a dezvoltat procesul, stiu doar ca s-au dus naibii echilibrul si calmul interior, gandirea la rece, ironia superioara, dar fina, motivatiile din orgoliu, stabilitatea emotionala, tot ce credeam ca e mai bun in mine. Cateodata ma vreau inapoi. Din egocentrismul pe care mi l-am cultivat ani la rand consecvent, mi-e greu sa fiu de acord ca intr-o zi o sa fac parte dintr-un Unul. Eu nu pot decat pe cont propriu.

Cealalta mare farsa a fost sa cred ca mai am pana la apogeu [intelectual/fizic/spiritual, in fine, apogeu ca om] si am trait pana acum ca si cum as fi avut asigurata ziua de maine, nu neaparat in sens material. Ei bine, poate ca punctul culminant a cam culminat de mult si am inceput sa cobor fara sa-mi dau seama. Si cum cand cobori fara frane, iei viteza.. Nu era foarte confortabil on the top, dar era satisfying enough, mai ales ca apogeurile s-au cam suprapus, mai putin cel emotional, dar ala n-a contat niciodata prea mult. Sunt ancorata prea rau in mizeriile lumesti ca sa nu ma doara cand cineva incearca sa ma traga dupa el, si aici ajung inevitabil la primul punct.

Ultima mare farsa din cate stiu eu e ca am crezut ca exista un adevar absolut si, mai mult, el poate fi descoperit cu putina rabdare. Imi pare rau ca nu mai cred asa, nu pot sa-mi motivez de ce s-a terminat etapa asta profunda a existentei mele sau de ce am inceput sa-l pun sub semnul indoielii. Poate pentru ca de fapt nu exista? Nu stiu si daca cineva l-a stiut vreodata, atunci e bine ca n-a dat sfoara in tara. Adevarul absolut e o chestiune personala, la care fiecare ajunge cum poate, daca poate. Tragic e sa stii ca ai fi putut, dar ai preferat sa te dedici altor lucruri, in esenta de o importanta incontestabil mediocra. Si in final cum sa te simti implinit? Daca ai ridicat o casa, ai plantat un copac si ai reusit sa dai viata cuiva, parca tot nu e de ajuns. Daca nu le-ai facut nici pe astea, spera ca menirea ta e cu totul alta si lasa porcariile metafizice in grija altora.

In rest, 1 aprilie 2009 a fost cea mai boring zi de anul asta. Deloc amuzanta. Sincer, ar fi mers si o gluma gen "Ai ceva pe tricou". N-a fost nimic.

Din contra, a fost tragic. Chiar daca si mie mi se pare o aberatie scremuta intr-un sevraj depresiv, am sa apas pe "publicare" ca sa-mi aduc aminte peste timp ca am avut si zile mai proaste.

Mihai Mocanu - Republica Idiotilor

2009-03-23T16:26:00.012+02:00

*"Daca vorbaria proasta nu poate fi oprita, s-ar putea opri macar institutionalizarea ei. Prostului, chiar daca i se dovedeste in nenumarate randuri prostia, nu renunta niciodata la a-si debita tampeniile, ba chiar capata convingerea de nezdruncinat ca detine un fel de intelepciune superioara, o cunoastere exclusiva a unor lucruri ascunse, ignorate de restul lumii.

Ca o axioma, orice prost e paranoic - o discutie cu un asemenea exemplar are darul de a stupefia. De departe, sunt cei mai aprigi aparatori ai votului, criteriile lor de alegere raman insa adesea sub semnul misterului. Posesori ai unor minti rudimentare, acestea devin de nedescifrat, iar orice rationament normal se suspenda. De aceea, nu trebuie niciodata sa discuti in contradictoriu cu prostul - te va zdrobi cu necesitate si te va privi cu mila."

*"Ignoranta a ruinat adesea popoare care de atunci se tot straduie sa invete ceva din istorie. Cand ea s-a repetat, a fost invocat un destin crud sau lipsa norocului. E foarte greu pentru oameni sa accepte ca au o responsabilitate pentru ceea ce li se intampla, fiindca e mult mai usor sa-si gaseasca justificari."

*"Pe tot parcursul ei, gasim in istorie zeci de formule de guvernare care au disparut asa cum au aparut, insasi democratiile si dictaturile fiind de nenumarate feluri, cu numeroase grade de libertate, cu felurite ideologii. Unele au lasat urme, idei in administratie, justitie, organizarea societatii, iar altele nu au lasat nimic. Fiecare din ele a fost un raspuns la un anumit stadiu al evolutiei umane, expresia unei mentalitati distincte sau a unor aberatii de moment. Neintelegand aceasta natura a istoriei, democratia se crede eterna, iar atunci cand se absolutizeaza pe sine devine si ea o utopie.

Daca dictaturile anulau individul luandu-i drepturile civile, democratia il anuleaza egalizandu-l orbeste, stergandu-i identitatea. Dar cine este acest om modern?

Iluzionat ca poate fi orice, el devine << nimeni >>. Amestecat cu forta intre strainii care ii invadeaza apropierea, masificat intr-o urbanitate sufocanta, alienat, bulversat de valori impuse din afara, devine tot mai confuz si mai usor de condus. Un paradox, nu? Cu cat este mai << liber >>, cu atat mai usor de condus.

Orice democrat care nu e fanatic si incearca sa judece cu decenta ce i se intampla ramane materialul de lucru al republicii. Statul nu-si poate permite sa aiba cetateni care inca ii judeca valorile si care i le-ar putea contesta. Cu alte cuvinte, trebuie sa-i linisteasca mintea.

Dintre toate mijloacele care ii stau la dispozitie, pe langa justitie, presa este de departe cea mai eficienta, fiindca da iluzia libertatii de opinie. La randul lor, ziarele atat de temute de partide, cele care le tulbura de atatea ori afacerile, au nevoie de aceasta stranie relatie pentru a exista, caci scandalurile democratiei ii aduc clienti."

*"Femeile sunt altele care nu au fost lasate. Ele isi pierd bruma de mister odata ce au un trecut... Intelectual paupere pentru a conta cu nume in istoria gandirii, discrete in privinta artei, centrul vietii lor ramane procreerea, actul de a carui rezultat se isterizeaza si in care investesc mare parte din afectiunea de care sunt capabile. E o generalizare care are, desigur, exceptiile sale, dar realitatea nu le avantajeaza. Snobismul modernitatii si realitatea unei exagerate desconsiderari le-au impins pe unele dintre ele sa pretinda ceva mai mult decat e cazul - egalitatea in toate. E o atitudine incurajata politic de o democratie careia ii este strain bunul simt.

Arta, filosofia si marea literatura raman dovada ca nu conteaza numai sa pretinzi ceva, uneori trebuie sa mai si dovedesti. Feminismul are de explicat cine le impiedica pe soatele filosofilor din Atena sa scrie si ele lucruri mari cand acestia plecau la baut iar treburile casei erau tinute de sclavi. Daca puteau, ar fi trebuit sa scrie lucruri mai importante decat barbatii sau macar sa scrie ceva... Dar e atat de greu sa poti...

Cei carora nu le vine nici o idee niciodata cauta mereu scuze, doar e atat de greu sa accepte ca nu pot. Pana la urma insa, fiecare trebuie sa-si asume conditia a ceea ce este, asa cum s-a nascut si a devenit, ca popor si ca individ."

*"Omul - fiinta care dezamageste. O definitie care nu lasa loc de prea multe entuziasme. Vesnic contradictoriu, confuz, credul sau suspicios fara masura, fatalist de conjunctura si imbecil consecvent, se agata de promisiunile vreunui cult ori de previziunile vreunui zodiac pentru a-si da seama ce se intampla cu el, pentru a se pune la adapost si pentru a nu fi singur. In nevoia unei certitudini cat de marunte, fundamentul ramane un instinct de conservare aparte, unul al mintii, gata sa treaca peste orice adevar pentru a proteja. El este temelia falsului metafizic - imposibilitatea acceptarii singuratatii absolute, a faptului ca suntem pe cont propriu in Univers, ca nimeni nu garanteaza nimic, ca moartea este singurul lucru sigur si ca absurdul stapaneste peste tot, ca logica si morala sunt inventiile noastre si nu realitati exterioare, ca ordinea din jur e cel mult a fizicii si nicideum a vreunei constiinte atotputernice si prietene noua.

Ce mai ramane atunci din om? Este el anulat cu totul de ceea ce il inconjoara sau mai poate sa insemne ceva? Dupa atatea esecuri, dupa atatea masacre la care a fost parte, dupa lamentabile secole de ignoranta, mai poate avea demnitate?

Tot ceea ce s-a creat mare in lume de-a lungul timpului este expresia a doua tipuri rarisime de persoane: marile constiinte si geniile. Cele doua tipuri umane superioare au drepturi si merite totale fata de ceea ce a aparut laudabil sub soare, iar gloata a avut uneori obrazul macar sa-i admire, daca nu a putut sa-i imite.

Lovit din toate partile, singur, haituit de nesfarsite nenorociri si angoase, omul constata ca se alfa in timp, adica intr-un univers al miscarii in care nu a ales sa apara. Toata povestea asta care se cheama viata si care il are pe el ca victima nu ii apartine si nu il poate inculpa moral. Chiar daca simte totul prabusindu-se peste el, individul superior, cel radical diferit de gloata, poate sa faca un exercitiu de imaginatie care sa-l inalte peste tot. Ar putea privi in fata cu scarba orice Zeu dintre cei inventati, daca chiar ar fi vreunul, si ar sti ca daca ar fi avut puteri demiurgice, ar fi facut o lume infinit mai buna sau nu ar fi facut-o deloc.

Este vorba de o aroganta metafizica, de un dispret superior fata de tot, chiar daca posibil numai pentru o clipa, chiar daca strivit mereu de atata durere. Este clipa care intemeiaza demnitatea umana si suprima frica de moarte.

Cine se simte toata viata un gandac al Universului, traind clipa de clipa ca atare, sa fie sigur ca asa si este. Numele de om il merita doar aceia care au trait macar o data clipa libertatii arogante, cea care i-a pus dincolo de moarte si de timp. Ei sunt cei care prefera mai degraba sfarsitul decat suferinta.

Oricum, moartea nu este o aparitie brusca in desfasurarea vietii, ci ea ii e tovaras fidel omului, fie ca discreta prezenta exterioara, fie ca decrepitudine fiziolgica. Numai idiotii sunt surprinsi de iminenta terminarii zilelor, tocmai acei ratati care si-au construit toata viata iluzii de existente vesnice, acum torturati de ideea ca ar putea fi opriti din cursul jalnicei lor existente.

In fata mortii se urla sau se tace. De obicei nu mai e nimic de spus caci cel mai mare rau este acela care nu poate fi exprimat. Apare doar golul, lipsa, senzatia strivirii de absurd, de impasibilitatea unui Univers care isi continua miscarea, indiferent la tot. Oricat de tragica ar fi, moartea se constata si atat.

Asa cum omul privilegiat poate atinge aroganta metafizica, tot el este cel capabil sa traiasca si nimicul, acel gol absolut care se casca in noi, suspendand gandirea si disipand viata. Este trairea dramei la intreaga ei dimensiune, este adevarul in forma sa oribila si brutala, starea pentru care singurele ajutoare sunt elanul creator si iubirea, ca transfer de fiinta, toate acestea mai fiind posibile numai in cazul in care psihicul nu i-a cedat inca.

Societatea de azi mai priveste inca sinucigasii ca pe niste lasi de neinteles. Pentru individul de rand, cel care isi traieste nenorocirile ca pe fapte de viata, ratarea, inutilitatea propriei lui existente sunt lucruri care nu ii anima in nici un fel gandirea.

Exista un fel de exclusivism al nefericirii, a celor care nu mai pt continua fara un temei justificator o viata in care drama a devenit rutina. Cei care acuza sinucigasii de lasitate sunt de fapt lasii. Ei, care traiesc in orice conditii, sunt cei care prefera umilinta linistii, cei pe care morala religioasa si frica de moarte ii fac sa decada pana in ultima clipa. Lasii si idiotii isi dau mana aici pentru a prelungi ceea ce nu e de prelungit, unii neavand curaj sa faca ceva, ceilalti inchipuindu-si ca suferinta purifica. Este unul din acele rare cazuri in care prostia chiar doare. Mai mult, ei spun ca fiecare clipa e hotarata de vointa Zeului. Daca aveti un muribund langa voi, unul care isi urla durerea ca o fiara si i se refuza sfarsitul, acum stiti cui trebuie sa-i multumiti.

Adevaratii sinucigasi nu sunt cei care actioneaza sub imperiul unui impuls de moment ci aceia la care nimicul a devenit suveran. Acesta este un gest de suprema luciditate, unul in care linistea arata lamurit totul, ca sa nu mai spunem ca exista si o demnitate a metodei.

Gandita adesea numai prin prisma vanitatii si a sexualitatii, aceasta mare inventie care este moda, furnizeaza si un resort estetic cu rol metafizic - fuga intr-un spatiu al idealului, al frumusetii care izoleaza de mizerie si durere. Intr-un univers al esteticului dus in extrem, pare ca moartea ar fi imposibila.

Pentru cei care aleg sa traiasca, sau carora le e frica de moarte, caci nu e acelasi lucru, viata inseamna disperare sau optimism, plictis sau exuberanta, ori uneori toate deopotriva. Prin toate aceste stari contradictorii, ramane posibilitatea sa experimentezi tot ce tine de ea fara a friza decadenta si dand cat mai putine sanse regretelor.

Cunoasterea nu inseamna nici ea neaparat bucurie, ci si o durere in plus de suportat, chiar daca nobila, dar tot o durere. Puterea de a sti se plateste cu groaza de a trai cu ceea ce afli. Marile adevaruri sunt triste. Felul de a fi al lumii nu te mai afecteaza doar din cand in cand, ci iti intra definitiv in creier, face parte din tine oricat ai incerca pe urma sa uiti. Cel care capata cunoasterea se zbate definitiv apoi, intre neputinta de a trai si lasitatea de a nu avea curajul propriei suprimari.

Daca marile realizari ale istoriei se datoreaza exceptiei si nu omului de rand, geniul merita tot. Neinteles niciodata pe deplin de indivizii comuni, care in fond nici nu aveau cum, rareori acestia i-au fost aproape pana la capat.

O enorma distanta separa cele doua entitati, iar daca genialitatea este asimilata deseori nebuniei, asta se intampla pentru ca uneori o frizeaza, iar alteori tocmai pentru ca masei ii este strain ceea ce difera ca natura de ea. Intalnirea cu nebunia nu este insa una intamplatoare ci isi gaseste explicatia in starea unui psihic supus la alte feluri si intensitati de trairi.

Aflat sub o presiune colosala si permanenta, apasat de duritatea impresiilor infinit supradimensionate, toate fac ca rarele stari de bucurie, daca apar, sa fie explozive. Durerea este mereu acolo, caci tot ce simte, de la constiinta temporalitatii si pana la cele mai neinsemnate gesturi, intamplari sau imagini, devin probleme de viata si de moarte. Tot ce il inconjoara devine personal, totul il priveste, este parte a lui. Durerea tine de absurd iar absurdul il macina pana la disperare.

Geniul este prin excelenta absolutist. Slabit de fluctuatiile starilor extreme, de singuratatea sa, de neadecvarea cu cei din ju, psihicul sau poate sfarsi prin a se prabusi sub o povara pe care corpul nu i-a fost dat sa o suporte. Totul este supradimensionat si accelerat, consum urias de energie, orice traire devine totala, de limita, iar dincolo de limita e abisul.

Raportati la masa indivizilor, astfel de oameni apar ca fasta intamplare, insa in cazul unor anumite popoare ei se ivesc cu o asemenea constanta incat devine aproape regula. Ele sunt popoarele << mari >>.

Daca nimicul, gaura aceea din om, vidul care se casca risipind fiinta, se poate acoperi prin efort creator, unul care tine de fasta inzestrare a geneticii, cea care ramane posibila oricui este iubirea, supremul tranchilizant.

Generata fiziologic de sexualitate si metafizic de solitudinea in fata timpului, iubirea poate fi reprezentata in chipul unei figuri geometrice poliedrice, fiecare suprafata a sa corespunzand afinitatii pentru un anumit tip uman, manifestata cel mai adesea ca potentialitate. Cand apare intalnirea cu tipul corespunzator, cu rezonantul uneia din suprafete, aceasta devine act. Iubirile << unice >> nu sunt decat absolutizari ale unora din aceste multiple posibilitati, totul depinzand de o aparitie favorabila, intr-un moment potrivit.

O astfel de imagine deschide teoretic posibilitatea unei afectivitati simultane pentru mai mult decat o persoana, daca mai multe potentialitati isi gasesc raspunsul in acelasi timp. Mai mult, iubirea nu are timpuri. Daca ea este adevarata, intensa, extrema, atunci nu poate sa fi fost, ea exista si traieste atata vreme cat respira si cel care o simte.

Si iubirea, ca tot ce tine de om, ca singurul lucru magic care exista, sta sub semnul paradoxului. Daca ea poate linisti, da putere, siguranta, tot asa poate aduce frica de moarte. Un om superior care nu iubeste, nu se teme de nimic, sfarsitul pune capat la tot, ori din moment ce apare cineva care conteaza, incepe sa-i fie frica sa nu-l piarda. Se agata de ceva din lume care tine de o persoana concreta si prin urmare aflata in timp, adica supusa distrugerii.

O mare iubire este, intr-un anumit sens, si o mare drama, caci ea inseamna atasare, posesie, dependenta organica de ceva, intr-o lume care inseamna tocmai deposedare, risipire, sfarsit in nimic. Cu cat apropierea e mai puternica, cu atat mai tragic devine gandul ca oricum, despartirea si lipsa sunt inevitabile, ca totul tine de moment, de o clipa care se smulge unui Univers brutal si indiferent.

Senzualitatea lipsita de iubire nu face decat sa accentueze, dupa consumarea ei, aceasta experienta a nimicului, golul si lipsa, caci corpul nu se poate substitui in remediu metafizic.

Incredibilul talent al omului de a naste himere l-a facut sa creeze una care frizeaza o imbecilitate induioasatoare - fericirea. Imposibil de definit de cei care o invoca, ea s-ar putea inchipui ca o stare de suprema nesimtire. Concept aflat in afara moralei, fericirea nu tine cont de ceea ce se intampla in jur, de tragismul celolalti, ci izoleaza persoana intr-un cerc al propriei beatitudini. Constiinta este atrofiata la propriul eu, impasibila la dramele care se consuma alaturi.
[...]
Chiar daca prin absurd, Pamantul ar deveni la un moment dat un taram al perfectiunii, oricum ar putea fi gandita aceasta, constiinta nu ar putea sterge mizeria deja scursa pana atunci. Nefericit ramane omul si fiindca, desi cunoaste infinitatea posibilitatilor de a trai, natura lui limitata nu le poate cuprinde, nu reuseste sa le faca ale lui, sa le traiasca pe toate, aparand astfel eternul sentiment al neimplinirii.

Impulsul a ceea ce s-ar putea numi << amantul universal >> il cheama neincetat sa transforme lumea sau sa o simta pana la ultima molecula prin el. Fiecare posibilitate netraita este o ratare, si dincolo de trecerea timpului, se imbatraneste atunci cand apar regretele, cu atat mai mult cu cat timpul este singurul lucru care nu se poate cumpara."

*"Valorile unei societati trebuie sa fascineze tinerii, caci in momentul in care nu o mai face, totul e pierdut. Fara suportul generatiilor care vin din urma, orice constructie este sortita anacronismului. Cultivarea esteticii, a excelentei fiziologice, a caracterului sunt principii de educatie care pot sa atraga entuziasmul unor tineri de atatea ori rataciti, lipsiti de identitate, blazati de tot ce ii inconjoara. Ei sunt cei ce pot gandi o revolutie metafizica, au varsta potrivita si curajul pentru a o face, caci ceilalti se gandesc mai degraba la ce au de pierdut decat la ce e de castigat.

Oamenii trebuie educati ca stapani, dar nu asupra altora ci asupra propriei vointe, altfel, calitatile lor raman intamplatoare.

Constanta trebuie sa fie educarea virtutii, a dezgustului fata de fals si furt. In fond, o societate nu datoreaza nimic unor criminali pe care nu vrea si nici nu poate sa-i recupereze, ci este raspunzatoare de siguranta si sanatatea morala pentru cetatenii sai. De altfel, cei care au gresit mai putin, indivizii care mai au puterea de a redeveni oameni, nici nu au nevoie de multi ani pentru a o face. Cei care s-au gandi sa greseasca ar sti ce ii asteapta.

O astfel de viziune politica nu este de stanga sau de dreapta ci este una a bunului simt, iar un sustinator al ei se defineste ca om si atat. Metafizica inseamna adevarul asa cum este, ceea ce porneste de aici este lumea asa cum ar trebui sa fie. Ca sansele de a se impune sunt putine, ca omul e fascinat mai degraba de fals decat de adevarul incomod, asta intereseaza mai putin.

Chiar daca niciodata aceasta metafizica nu va triumfa, chiar daca nu va mai exista o revolutie a conditiei omului, ar fi trist, ingrozitor de trist ca el sa fi trait mereu intr-o eterna Republica a Idiotilor. Chiar daca nu va iesi de acolo, va putea spune ca, desi nu a vrut sau nu a putut sa o faca, a stiut odata care ar fi fost calea."

Deschide-ti ochii,

2009-03-21T16:06:00.004+02:00

I need you to look into mine.

Stai in scaunul tau de piele rece. Te rotesti din cand in cand. Iti schimbi pozitia ca sa te dezmortesti. Apoi iti iei ochii de la fereastra de word si te uiti afara, pe o fereastra adevarata. Cerul pare inghetat, e singura senzatie care ti-a ramas dupa toata iarna asta. De fapt, soarele e complet schimbat. Devine fierbinte, insa nu pentru tine. Cand vrei, iarna se transforma in vara. Cand nu, toate sunt lipsite de sens - iarna e deprimant de alba, vara te arde.

E timpul sa-ti deschizi ochii si sa cauti sensuri.. sa-ti deschizi bratele si sa imbratisezi strainul de langa tine, care uneori iti este cel mai bun prieten.. sa-ti deschizi mintea si s-o lasi sa rataceasca aiurea. Daca ti-e frig, nu te imbraca; daca ti-e cald, dezbraca-te. Treptat te va cuprinde o noua febra. Vei fi bolnav, bolnav de vara.

Nu te poti opune, chiar daca taci si te inchizi in tine sau te prefaci ca te gandesti la altceva. E o miscare de revolutie in tine fara ca tu sa fii de acord. In final o vei accepta, fiindca nu poti spune NU la nesfarsit. Fiecare negatie doare, iti macina mainile pietrificate pe tastatura, iti vajaie in creier, iti infioreaza spatele. E un ecou in capul tau, ecoul ultimului NU; poti renunta la starea asta care iti face zilele negre si solitare. Poti schimba ceva. De ce te incapatanezi sa spui NU si in dimineata asta? N-ai vazut soarele cum vrea sa se ridice peste tine? Poti tu sa-l opresti? Degeaba inchizi ochii - dorintele tale stupide pur si simplu nu mai pot lua forma. Nu te mai poti controla. Esti obligat sa accepti, obligat de tine.

Lasa vara sa-ti patrunda carnea, lasa lumina sa se faca una cu sangele, lasa vantul sa-ti fluture parul, lasa iarba sa-ti lege picioarele de pamant.

Alege

2009-03-21T13:20:00.003+02:00

"Societatea inventeaza o logica sucita si falsa pentru a absorbi si a schimba oameni al caror comportament e in afara mainstream-ului. Daca presupun ca stiu toate argumentele pro si contra, stiu ca o sa am o viata scurta, ca am o minte sanatoasa etcetera, etcetera, si ca totusi mai vreau sa bag bile? N-o sa te lase sa faci asta. N-o sa te lase sa faci asta pentru ca-i perceput ca un semn al propriului esec. Faptu' ca pur si simplu alegi sa refuzi ce au ei sa-ti ofere. Alege-ne pe noi. Alege viata. Alege sa platesti rate la casa; alege masini de spalat cu bule; alege o rabla de cinci locuri; alege sa stai pe o canapea si sa te uiti la emisiuni care-ti amortesc creieru' si-ti darama spiritu', sa te-ndopi in p*la mea cu chipsuri si floricele. Alege sa putrezesti, pisandu-te si cacandu-te pe tine-ntr-un azil, o rusine totala pentru razgaiatii egoisti si distrusi pe care i-ai produs. Alege viata.

Ei bine, io aleg sa nu aleg viata. Cum zice Harry Lauder, io nu intentionez decat s-o tin asa pan' la capatul drumului..."(Irvine Welsh-Trainspotting)

1. Despre Valoare [scurt cat un drum spre casa]

2009-03-17T19:36:00.007+02:00

"Cand valoarea devine exceptie, e grav." (Radu Pavel Gheo-Romanii e destepti)

Pentru ca asa e la un secular Colegiu de pe una dintre colinele Iasiului..

Sa-ti fie permis sa stai acasa o saptamana pentru o judeteana la care ai sanse de nationala [ai demonstrat-o anul trecut] e mare lucru. Se provoaca o agitatie de nedescris, devii o figura mitica a clasei. Exceptand faptul ca din spiritul sincer de colegialitate al altora se creeaza aura de mister in jurul numelui tau. Ai zice ca tot restul lumii se roaga pentru tine, te sprijina, iti asteapta reusita. Si chiar daca ai sa te intorci cu stema scolii sfasiata de dintii unor corectori care mai de care mai inchistati in textele de manual sau in propriile formule dichisite, tot or sa se uite la tine ca la un Om, nu un profitor nenorocit, nu un copil fara minte, nu o fiinta egoista. Da, te reprezinti pe tine, fiecare cuvant de pe foile de examen e rodul unui tampit de neuron, dar in acelasi timp iti reprezinti scoala si profesorul, calitatea educatiei pe care ei ti-o ofera.

Sa presupunem ca te intorci "acasa" in clasa cu un rezultat bun, nota ti'e peste 9, esti pe locul 2, te-a surclasat un fost coleg de la un alt Colegiu de renume, care anul trecut a atins desavarsita nota de 10, dar la nationala s-a dovedit a fi la acelasi nivel cu tine, chiar daca el a cazut pe subiect, iar tu mai pe dinafara. Si realizezi luni dimineata ca timp de o saptamana ti-a lipsit rosul dement al bancilor, ironiile deloc fine ale colegilor si stergatoareleprofesionistedeposterioarealeprofesorilor. E o lume nebuna, nebuna de tot, unde ca sa te mentii la suprafata trebuie sa stii sa sfasii si sa arunci cu noroi cat incape. Si tocmai fiindca e prima si minunata zi a saptamanii, iti dai seama ca nu ai avut de unde sa faci rost de lectii si deci esti in aceasta unitate de invatamant just for scratching mint, dar ai de gand serios sa recuperezi, doar ca nu de la prima ora, care debuteaza cu o lucrare.

Marti continua in acelasi ritm, doar e martie, mai sunt doar 3 luni pana la vacanta, este nevoie de note, nimeni nu te poate amana cu 2 zile sa iti revii dupa socul olimpic, sa te regenerezi un strop, sa reintri in banal, in fond sa-ti iei si tu o amarata de lectie cu 3 formule [esti la filo, evident], pe care n-ai sa le aplici in urmatorii 50 de ani, dar care totusi iti pot distruge chiar azi media de admitere la facultate. Sub nicio forma nu incerca sa apelezi la o scuza jegoasa de genul "Am avut olimpiada, am fost invoit, promit ora viitoare sa fiu apt de tortura", cu atat mai putin sa ii reprosezi stimatului profesor ca nu mai are elevi la olimpiada de la 1900-toamna, sa ii sugerezi ca materia pe care o preda nu e de prim-interes pentru tine, sa ii amintesti ca de fapt tu nu ai umblat fleaura toata saptamana trecuta sau, in ultima instanta bineinteles, sa incerci a invoca umanitatea fiintei careia i te adresezi umil. Altruismul si solidaritatea au murit de mult [de ce naiba n-au dat in ziar?!], chiar si in cadrul complexei familii a scolii ["Noi, aici, la scoala, trebuie sa fim o familie."]. Fara suparare, dar Mama nu m-ar pune niciodata sa'i arat rufele calcate, dupa ce le-am spalat prima din bloc si a doua din cartier. Asa ceva nu se face, deoarece este inuman.

Si acestea fiind spuse, mi-e o scarba grozava de mersul la olimpiada, chiar daca materia mi-e draga oarecum. Mai mult, as indrazni chiar sa multumesc, doar ca nu stiu exact cui, oricum multumesc cuiva pentru ca mai degraba promoveaza bataile cu creta si cu cornuri confiscate de la bietii copii de-a IV-a, lunch-urile cu paine, carnati si mustar la 7 bani din ultimele banci, chiulitul zilnic si alte cate si mai cate valori.

All eyes on you.

Imi pasa

2009-03-17T19:20:00.004+02:00

Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa. Imi pasa.

Eu ma cred. Tu cand ai sa ma crezi?

Oh, how I love you
And in the evening
When we are sleeping..

Tea (16 octombrie 2008)

2009-03-17T18:46:00.001+02:00

De la Imagini Blogger

I wish I were British.

Despre Baeti

2009-03-17T17:59:00.003+02:00

~minimal nesimtit~
1: Bun băeat. Merge o tura.
2: Mdeah.. cu scuteru-ntr-un copac.

Despre Trepied

2009-03-13T18:34:00.004+02:00

1: Pai da' cate picioare are?
2: Trei. Ca d'aia se cheama TREPIED. Doar n-are patru picioare.
3[suspicios]: Dar..al meu..are patru picioare..
2[resemnat]: Doamne. Sunt inconjurata.

Fangs (2 octombrie 2008)

2009-03-13T14:19:00.003+02:00

De la owl's Blog

It's a long time now since I've seen your smile.

[Thanks to B.]

Despre "Chestia Aia" si alte chestii

2009-03-13T13:55:00.005+02:00

"- Ce-ti face chestia aia? Spune-mi. Vreau sa stiu.
- Nu stiu exact. Chiar nu stiu. Intr-un fel, face ca lucrurile sa-mi para mai reale. Viata e plictisitoare si inutila. La-nceput avem asteptari mari, dupa care-o-ncasam. Ne dam seama c-o sa murim cu totii, fara sa aflam de fapt marile raspunsuri. Dezvoltam tot felu' de idei dezlanate care nu fac decat sa interpreteze realitatea vietii noastre in diferite moduri, fara sa ne deschida capul spre o cunoastere pe bune, despre chestiile mari, chestiile reale. De fapt, traim o viata scurta, plina de dezamagiri, dupa care murim. Ne umplem viata cu rahat, chestii cum sunt cariera si relatiile, ca sa ne amagim cu nu chiar totu' e fara sens." (Irvine Welsh-Trainspotting)

I can't feel
'cause I'm numb
I can't feel
'cause I'm numb
So what's the worth?
In all of this?
What's the worth?
In all of this?
Sing to me
Sing to me
So what's the worth in all of this
If the child in your head
If the child is dead
Sing to me
Sing to me

Curatenia de primavara

2009-03-09T16:11:00.004+02:00

- Pai, cum sa-ti zic, m-am saturat de figurile tale. Atat.
- Ce vrei sa zici? Intotdeauna m-am purtat frumos cu tine..
- Nu. A fost o afectiune interesata. Eu te-am iubit fiindca nicio alta fiinta nu mi-ar fi putut da tot ce imi dadeai tu intr-o imbratisare. Asa credeam atunci. Tu n-ai vrut decat pe cineva care sa-ti repete cat de perfect esti.
- Pff.. De unde le scoti? Tu te auzi? Doar stii ca nu e asa.. Intotdeauna am vrut sa stii ca tu esti perfecta. Pentru mine, nimeni n-a mai fost ca tine. Tu esti tot. Nu te inteleg. Am avut grija de tine, te-am iubit cum am stiut mai bine. Acum de ce ma acuzi pe nedrept?
- Pe nedrept?! Nici acum nu iti bati capul sa vezi mai adanc. M-ai iubit fiindca eu eram singura care iti suporta ifosele. Pentru tine nimic nu-i indeajuns de bun. Te-am ajutat de cate ori ai avut nevoie..
- ..si eu n-am fost langa tine, vrei sa zici? Cred ca e timpul sa incetezi. Argumentele tale sunt de-a dreptul stupide.
- Stupid esti tu. Vad ca nu intelegi. Eu sunt singura care am ramas langa tine. Si prin asta am ramas la randul meu numai cu tine. Eu am putut sa te pun mai presus de mine, tu niciodata n-ai vazut dincolo de binele tau.
- Scuza-ma ca rad, dar gandesti ce spui? Chiar crezi asta? Nu stiu ce-am facut de vezi lucrurile asa, dar.. Nu ai dreptate deloc. De cele mai multe ori m-am gandit la cum e mai bine pentru tine si in rest la amandoi. In caz ca nu ti-ai dat seama ca esti detaliul pentru care traiesc, ceea e credeam ca am facut evident, nu stiu daca ti-as mai putea cere ceva.. Ti-am dat tot ce-am fost in stare si, mai mult, cred ca nimeni n-ar fi dat atat. Chiar, ce-mi zici ma face sa regandesc toata iubirea, relatia.. Tot siropul. Am crezut ca e reciproc si, mai grav, am crezut ca TU esti cea care merita. Nu inteleg de unde-ti vin toate astea. Sigur nu e altceva?
- Nu. Imi pare rau. Nu mai pot tolera povestea asta, dulcegariile ieftine, ca incerci sa ma cumperi...
- ..incerc sa te cumpar?! Dumnezeule! Ti-am cerut vreodata ceva in schimb? Au fost doar asteptari, nu stiu.. sa nu ma minti, sa nu ma inseli, sa fii atenta cu mine. Dar nu ti-am cerut nimic explicit. Ma lasa fara cuvinte tot discursul tau. Ma intreb daca e vreo gluma proasta. Trebuie sa-ti vina zilele astea?
- Ti se pare amuzant, nu? Ei bine, plec. Plec si nu vreau sa ma cauti.
- Ai uitat sa precizezi niciodata.
- Niciodata.
- Nicio grija. N-o sa te deranjez din procesul plangerii de mila. Cand ai sa vrei sa te intorci, patul meu e si al tau. N-o sa te astept, dar poti sa vii inapoi oricand.
- Eterna superioritate. N-ai decat sa dormi singur in patul ala.
- Nu uita ca tu l-ai ales.
- N-am ales nimic. Am fost doar de acord cu tine.

March 8th

2009-03-08T21:56:00.008+02:00

Am maseaua umflata. Poza de mai jos este orientativa in acest sens.

De la owl's Blog

Multumesc pe aceasta cale primaverii, I guess, pentru minunatul cadou de Ziua Gagicilor. Sa va stea in gat voua, alora care ati baut azi in cinstea femeilor din viata voastra, deoarece si intrucat nu v-ati gandit si la tipele care sunt pe antibiotice. Multumesc din suflet.

Baba mea e maine. Baba mea e dentista. Sper sa nu fie pe stop, paradoxal, ca doar e baba.

I've got bad flash!

Portocaleti

2009-03-08T16:13:00.000+02:00

Despre Durerea de Dinti

2009-03-05T16:48:00.004+02:00

Primavara. Floricele pe campii. Soare cu dinti tipic pentru martiele de pe la noi. Cer sticlos. Te uiti pe geam si ti se pare ca poti sa iesi la un badminton in tricou. Ei bine, nu poti. Echipamentul trebuie sa fie ceva mai complex de atat. Si totusi n-ar fi asta un capat de lume, doar te-ai obisnuit cu primaverile tricky de la rasarit de Carpati. Problema e ca ti-e dor de aerul primavaratic, ti-e dor sa tragi cu sete lumina verde in plamani [atat, ca-i post]. Si incerci. Si in urmatoarea secunda ai turturi pe omulet. Dar esti fericit, fiindca asta e cursul firesc al lucrurilor si stii ca intr-un sfarsit o sa vina ea caldura.

Ce nu face parte din firesc este o banala durere de dinti. Incepe lin, cu un tip de durere placuta. Ca si cum ti-ai apasa gingia usor dintr-un plictis profund sau ti-ai scrasni dintii.. tot din plictiseala. Apoi, in momentul in care iei acea decizie de a te acorda cu armonia Universului si de a te purifica respirand aerul sanatos de centru de oras, treci la o alta etapa.

Dintele prinde viata, apare acum ca o entitate de sine statatoare, care se guverneaza dupa legi proprii si neintelese si isi revendica regulat independenta prin palpitatii de o din ce in ce mai mare amploare. E ca o minuscula bomba cu ceas si ce fericire ar fi daca ar exploda, numai sa nu mai ticaie dement in tine, perturbandu-ti ritmul interior. E ca o vibratie de club, care insa nu te face sa vrei sa te exprimi prin dans sau prin oricare alt mijloc, ci te prabuseste si te macina pe dinauntru. O stare de sevraj, unde drogul ti-e normalitatea. O experienta de neuitat, la finalul careia te simti mai extenuat ca dupa o escaladare. Maniera divina de a-ti sugera ca uneori corpul tau [incepand cu 40 kilograme] se poate reduce la 2 cm cubi de gingie si de a-ti atrage atentia ca e timpul reglarii unor conturi [ai mintit - o durere de jumatate de ora; ai furat - o zi intreaga; te-ai ridicat impotriva parintilor - 3 zile; esti lacom si desfranat - o saptamana; ai ucis - sa mori de durere de dinti]. Sansa de a te pastila cu un scop bine definit - mananci nurofene, algocalmine, auline ca pe alunele in ciocolata. NIMIC! Doar ketamina te-ar mai putea salva. O suferinta enorma, mai ascutita decat despartirea de iubirea vietii tale, mai veninoasa decat sa traiesti stiind ca esti mintit si inselat sistematic, mai ucigatoare decat sa accepti ca o sa mori singur, mai deprimant decat sa intelegi ca, pur si simplu, unele lucruri nu-ti sunt destinate.

Durerea de dinti e purificatoare prin faptul ca te inalta din lumea plina pana la refuz de mizerii si praf, rodul ego-ului tau suprem narcisist, intr-o sfera impersonala, unde in sfarsit iti renegi natura umana si te apropii semnificativ de divinitate. In fond, o durere seaca, fara cap si fara coada, din cauza careia nu poti invata la istorie, nu poti iesi downtown, nu poti purta o conversatie mai lunga de 3 minute, te izolezi, devii irascibil si introvertit, te eschivezi si incerci sa-ti gasesti refugiul in ore lungi de somn.

Asta in intervalele dintre scurtele escapade la dentist, care in viziunea mea nu e nici mai mult nici mai putin decat intruchiparea Raului pe pamant, una dintre multele lui forme, bineinteles. Fiinte venite parca din alte lume, fascinate de cavitatile bucale, care mi se par mai intime decat oricare alta parte a corpului. Fiinte de un sadism extraordinar, camuflat sub un altruism complet artificial. Si extrem de materialiste pe deasupra. Nu-mi ziceti ca au ales stomatologia fiindca pasiunea lor este sa-si balaceasca mainile in saliva oamenilor, sa le foreze canalele si sa asculte sunetul melodios al frezei. Nu. Este fiindca atunci cand va deschideti gurile, din fericire nu va pot sorbi sufletul, dar va sorb toti lichizii din portofel. Ei stau astfel in calea purificarii noastre si a atingerii absolutului prin minunata durere de dinti.

Why learning German?

2009-03-04T15:39:00.001+02:00

Ca sa intelegi declaratiile de dragoste.

Reality bites

2009-02-27T18:09:00.004+02:00

*"And they wonder why those of us in our twenties... refuse to work an 80-hour week... just so we can afford to buy their BMWs... why we aren't interested... in the counterculture that they invented... as if we did not see them disembowel their revolution... for a pair of running shoes. But the question remains... what are we going to do now? How can we repair all the damage we inherited? Fellow graduates, the answer is simple. The answer is... The answer is...
I don't know."

*"Well, I know this sounds cornball... but I'd like to somehow make a difference in people's lives."
"And I... I would like to buy them all a Coke."

*"Troy, does your father give you gifts like that?"
"Well, actually, my father's dying of prostate cancer... so I don't really trouble him much for gifts."

*"Yeah. So, is it a date? "
"Yeah, yeah."
"Dinner? "
"Coffee."
"Coffee or cappuccino?"
"He ended up saying decaf."

*"-Lainie?"
"Whatie?"
"The next time you make microwave brownies..."
"I'd really consider using a microwave."
"It's just a thought."
"You know, I finally figured out... what your problem is, Dyer."
"What's that? I'm not a Pepper?"
"You suffer from the philosopher groupie syndrome. You're this guy with, like, a x I.Q... ten units away from a degree in philosophy... and you always fall for these dumb groupie types."
"Now... they are not all dumb. Most of them are just very, very depressed. Do you find me attractive, sitting here, eating brownies? You do. You're strangely attracted to me right now. You're oddly, oddly attracted to me. It turns you on, doesn't it? You like to watch, don't you?"

*"You all alone?"
"Not anymore."
"If I could bottle the sexual tension... between Bonnie Franklin and Schneider... I could solve the energy crisis."

*"Don't bogart that can... man."
"Are you retarded? "
"No. I'm rhyming."

*"Look who's mocking. All you do around here, Troy... is eat and couch and fondle the remote control."
"I am not under any orders to make the world a better place."

*"Hey. Vickie just figured something out."
"What?
"Something wonderful."
"Ha ha ha! Evian is naive spelled backwards."

*"I'm making this documentary... about my friends, but it's really about... people who are trying to find their own identity... without having any real role models or heroes or anything."
"Wow. That... That sounds great. It seems like your friends would be perfect for that."

*"They caught him stealing a Snickers."
"He stole a Snickers bar?"
"Yeah. Somehow he can rationalize it... like the establishment owes him a Snickers."

*"Are you religious?"
"Um... Ha ha ha!"
"Ha ha ha! I'm sorry."
"I guess I'm... I guess I'm, uh... a non-practicing Jew."
"Hey, I'm a non-practicing virgin."

*"I loved astronomy, too, and I got into class... and it was like... it was like... everything was three-squared times pi equals the root of pi.
"Yeah."
"And I just wanted to look at the stars. It was so..."
"Same here exactly."
"I remember being so happy on the roof of our old house... just staring up at the stars."
"Mmm..."
"I want to do that again. I want to just... look up at the stars and take the time to... smell the... everything."
"Because it's like... do you ever have those moments in life... where everything is OK? Do you know what I mean? Just for, like, one moment, everything is great."
"Not since I graduated, no. But yeah... yeah."
"When you, like, catch yourself in a moment... and you're saying, wait, I'm happy here in the moment."
"Right."
"And then it just goes away really quickly."
"Gone."
"It just... It's..."
"I know I've had a couple of those, you know. I always forget them, but I know I've had them."
"Oh, me, too."
"Like right now... is one."
"Yeah... like now."

*"I am picking up some very strange vibes in here. They're of the... "I just got laid" variety. Did he dazzle you... with his extensive knowledge of mineral water? Or was it his in-depth analysis of Markie Mark... that finally reeled you in? I just would have liked to have been there... to watch how you rationalized... sleeping with a yuppy-head cheeseball on the first date."
"He's not a yuppy."
"He's the reason why Cliff Notes were invented."
"Well, that pales in comparison... to the tweaked-out little skanks you date."
"To hell with it. What do I care?"
"What do you care? And why are you acting... like a jealous boyfriend all of a sudden?"
"I am not acting like anything. I am calmly reading."
"God. If something's bothering you that much... I wish you could just be man enough to talk to me about it."
"All right, Lelaina. I am really in love with you. Is that what you want to hear? Is it? Well, don't flatter yourself."
"Go to hell."

*"I've never been good with responsibility. So, uh... I blame my parents, though. I think I was conceived on an acid trip."

*"My parents got divorced when I was x years old. And I saw my father about three times a year after that. And when he found out that he had cancer... he decided to bring me here... and he gives me this big pink sea shell... and he says to me... "Son, the answers are all inside of this. " And I'm all, like, "What?" But then I realized that the shell was empty. There's no point to any of this. It's all just a... A random lottery of meaningless tragedy... nd a series of near escapes. So I take pleasure in the details, you know. A Quarter-Pounder with cheese. Those are good. The sky about... ten minutes before it starts to rain. The moment where your laughter becomes a cackle. And I sit back, and I... I smoke my Camel straights."

*"I'll probably be working at the Whole Foods... playing warehouses... hanging around places like the Radio Shack... screaming that I used to know you... and you'll be there in the lights... and you'll be all beautiful and shit."
"Oh, Troy. No, no, no. That'll never happen."
"They would never hire you at Whole Foods. You see, Lainie, this is all we need... a couple of smokes, a cup of coffee... And a little bit of conversation. You and me and five bucks."

*"Mom, I need to talk to you about a loan."
"Is it for drugs?"
"No. No, it's not for drugs."
"I was f... I lost my job."
"But you shouldn't have any trouble... finding another job, sugar bugger."
"No. See, I tried. I applied for every single opening in my field... but there's just... There's nothing right now."
"Hmm. Well... then I hate to say it but... times are hard. You're just gonna have to swallow your pride. Why don't you get a job at Burgerama? They'll hire you. My lord, I saw on the TV... they had this little retarded boy working the cash register."
"Because I'm not retarded, mom. I was valedictorian of my university."
"Well, you don't have to put that down on your application."

*"What is it that you want from me? Huh? What is it? You want me to get a job on the line... for the next x years, until I'm granted leave... with my gold-plated watch and my balls full of tumors... because I surrendered the one thing that means shit to me? Well, honey, you can just exhale... because it's not gonna happen, not in this lifetime."

*"You're not, and you're not dying of A.I.D.S."
"You don't understand. Every day, all day... it's all that I think about, OK? Every time I sneeze... it's like I'm four sneezes away from the hospice. And it's like it's not even happening to me. It's like I'm watching it on some crappy show... like "Melrose Place" or some shit, right? And I'm the new character. I'm the H.I.V. A.I.D.S. character... and I live in the building, and I teach everybody... that it's OK to be near me, it's OK to talk to me... and then I die..."

*"Excuse me... if somebody doesn't know the secret handshake with you."
"There's no secret handshake. There's an I.Q. prerequisite, but there's no secret handshake."

*"I worked so hard. Ah, forget it. I just sound pathetic."
"No, you don't. You don't sound pathetic."
"You know, I know it sounds stupid... but it really meant something to me. I know it wasn't gonna, you know, end world hunger... or, you know, save the planet... but it just meant something to me. I just don't... Understand why things just can't go back to normal... at the end of the half-hour... like on "The Brady Bunch" or something."
"Well, because Mr. Brady died of A.I.D.S."
"Things don't work out like that. I was really gonna be something by the age of twenty-three."
"Honey, all you have to be by the age of twenty-three... is yourself."
"I don't know who that is anymore."
"Well, I do. And we all love her. I love her. Uh... She breaks my heart again and again... but, uh... But I love her."

*"Lainie, sex is the quickest way to ruin a friendship."

*"You totally bailed on me this morning."
"I panicked. It happens. I thought we could work it out, you know. I mean, I don't know if now is the right time for us. Look, I meant everything that I said to you last night. Don't look at me like that. Don't look at me like that. That's not what I'm saying. I'm not saying I... Look, you are the only woman... that I could ever commit myself to."
"So what? Do I get a medal? I win the big commitment cook-off, and you just run away? I knew this was gonna happen! I knew this was gonna happen!"
"I don't want to lose you. I've never been in an experience like this before. I've never had sex with somebody that I loved before."
"Oh, well, congratulations, Troy Dyer. Welcome to the world of the emotionally immature. It's a really nice place to visit. Hey, you may run into Michael. He lives here."
"Oh, yeah, right. Michael. Michael. He's so mature... because he lets you navigate that entire relationship. Well, I'm sorry, Lelaina, but you can't navigate me. I might do mean things, and I might hurt you... and I might run away without your permission... and you might hate me forever. And I know that that scares the shit out of you... because I'm the only real thing that you have."

*"This one's for you, Lainie.
Why can't I get just one kiss?
You told me there'd be some things that I wouldn't miss
But I looked at your pants
And I need a kiss
Why can't I get just one screw?
Believe me, I'd know what to do
But something won't let me make love to you
Why can't I get just one ah?"

*"I was wondering if I could talk to you for a minute... before you go. See, the thing is that, um... Well... my dad died."
"Oh, god, Troy. I'm sorry. I'm so sorry."
"No. It... What happened was that, um. I kind of got this arcane glimpse at the universe. And the best thing that I can say about that is... I don't know. I... I have this... this planet of regret... sitting on my shoulders. And you have no idea how much I wish that I could go back... to that morning after we made love... and do everything different. But I know that I can't, so... I thought that I would come here and tell you something. And what I wanted to tell you... was that I love you... and, uh... just wanted to make sure that that was clear... so that there wasn't any confusion. Um... So, anyway, uh... Where are you going?"
"I was going to look for you."
"What for?"
"Just... wanted to see if you were OK."

*"You'll chill in time. Right now, I need someone... who understands what my music and the band mean to me."
"But it's just music, Roy. I'm a human being with deep feelings... who feels things deeply."
"Music is feeling, babe. The band may be a small dream, but it's the only one I've got."
...
"I'm Audi. Please don't let him get drunk and drive."

History class

2009-02-27T18:02:00.000+02:00

"Sam: Do you remember the Shire, Mister Frodo? It'll be spring soon, and the Orchards will be in blossom. And the birds will be nesting in the hazel thicket and they'll be sowing the summer barley in the lower fields. (Frodo opens his eyes, and stares blindly at Sam.) And eating the first of the strawberries with cream. Do you remember the taste of strawberries?

Frodo: (gasping for breath) No, Sam, I can't recall the taste of food. Nor the sound of water. Or the touch of grass. I'm naked in the dark. There's nothing…no veil between me and the wheel of fire. I can see him with my waking eyes! (His eyes widen in pain and fear.)"

That's the feeling.

Aria Urbana - Doruri

2009-02-27T17:29:00.001+02:00

Despre telefonia mobila

2009-02-23T16:56:00.005+02:00

Telefonul mobil este un accesoriu extrem de util, dar ce pacat ca am observat asta abia acum o luna, cand un spirit divin mi-a dat o galeata de mesaje, un butoi de minute in retea si un butoias pentru treburile in alte retele si prin afara tarii. Si posed o eleganta si feminina caramida de.. sa tot fie vreo 3-4 ani.

Utilitatea acestei foste piese de mobilier in stil "epoca de piatra", cu toate ca nu este realizat din fildes de mamut, consta in faptul ca faciliteaza comunicarea, atat cea esentiala [ex: "Da-mi drumul la usa", "Sunt jos. Cobori pana la urmatoarea luna plina?", "Un 2009 mirobolant!", "Treci acasa!", "Alo, Carmina? Gresala"], cat si cea mai putin esentiala [ex: "Si am mancat prune cu lapte si am stat in buda o ora si am citit Satisfactia lui Gregory Berns si cand am iesit era noapte si n-am mai avut timp de tema la romana si am tras o scurta Dyna si.. Alo? Mai esti?", "Buna pysy, esti singur? Ah, da? Chiar vrei sa stii ce fac acum? Mmroar.. imi dau jos elasticul din par, ma dezbrac de cercei, imi scot lantisorul de la tine, acum pe ala de la Carmina, acum inelul de pe degetul mic de la mana dreapta, acum pe cel de pe degetul mijlociu, ma lepad de bratara de aur, acum de cea din punga de pufuleti, acum de lantul de la glezna cu care sunt legata de pat.." etc].

Prin urmare, pot sa telefonez pe cine vreau eu [prieteni, rude, gagiu, straini ardeleni pentru accent], cand vreau eu [nu pe timp de lumina, ca se emit mai multe radiatii si urechea mea e destul de prajita, ca asa e cand faci clatite si esti cu un strop mai inalt decat aragazul], cum vreau eu [bip, bip lung, numar necunoscut], de ce vreau eu [ca se poate si de ce vor altii, ca nesimtitii au radar de minute si ma stiu cat de (contro)versata sunt].

Moreover, telefonul are si un rol psihologic deosebit, creandu-ti impresia ca ai devenit o persoana mai buna, cu suflet mai mare si mai plin de energie pozitiva, intrucat prietenii tai apropiati, si nu numai, te roaga cu lacrimi in ochi de 10 000 000 ori/zi sa sune un minutel sau sa dea un mesagel, iar tu nu poti refuza pentru ca esti cea mai altruista si solidara fiinta pe care o cunosti. Isn't that wonderful?

Personal, pot spune ca oferta portocaletilor mi-a schimbat viata in bine. Cu toate acestea, nu imi voi retrage nicio urare de sanatate [infestarea cu ebola si sifilis a membrilor portocaleti potriviti, indiferent de prezenta mustei pe caciula], implinire spirituala [intoarcere la origini] si situatie materiala [pamant de buna calitate cu ingrasamant natural peste viitoarele locuri de veci]. Preventiv.

Dragoste de mama

2009-02-17T17:54:00.003+02:00

Copiluta ducea in mana o sacosica plina cu oua bune de tara si se indrepta agale spre atat de familiara scara de bloc comunist, printre masini frumoase si scumpe parcate fara discernamant pe straduta ingusta. Se uita la bolta de cerneala a lui februarie si se mira cum de luna are curajul sa stea deasupra unui asemenea oras, si, mai mult, sa i se arate si sub semnul rotund al desavarsirii. Pasea, neatenta la gropicele, gropi, vai, cratere, abisuri in asfaltul turnat acum putine primaveri, si la baltoacele limpezi care le umpleau pana la refuz. Ii trecu prin cap ca ce fiinta norocoasa e - atat de aproape de natura, desi in mijlocul civilizatiei si mintea ei incepu sa o ia razna prin cotloanele nemaiumblate ale filosofiei. Ca prin vis, auzi sunetul melodios al unui motor imbatranit si harsait de Dacie bolnava de plamani, care se apropia cu farurile stinse, nu la fel de agale ca ea. O trezira franele ragusite si un tipat ascutit, dar cald, de femeie: "Vezi ouale!" Se intoarse si vazu masina la doi pasi de ea. Se gandi ca noaptea la periferie e periculoasa, iti poti pierde viata atat de usor. Si totusi ce conteaza mai mult - o viata de copil care ar putea sfarsi intre tomberonul european de carton si cel tot european de plasticuri, contempland o luna la care nu va ajunge niciodata, sau vietile in forme incipiente ascunse in niste oua, care mult mai probabil sa devina in scurt timp o delicioasa crema de zahar ars sau tarta cu visine?

Treaba cu Vali

2009-02-14T20:26:00.010+02:00

Degetul mic de la mana stanga. Adica 1. E o sarbatoare pagana crestinizata. Big cheese.
Inelar. E ziua in care inimioarele, porumbeii [am vazut si papagali wtf?!], cupidshit & stuff sunt la mare cautare. Bun gust=0. Daca e o zi pe an in care sa fii kitchos, acum poti sa o faci fara regrete.
Degetul mijlociu. Ocazia de a-ti materializa iubirea, aducand-o la stadiul de cliseu ieftin.
Aratator. E atat de comercial ca-ti face greata.
Degetul mare. Toti o iau in serios si ieri ai stat in casa pentru ca prietenii tai au fost la shopping, chiar daca tu esti implicat intr-o relatie muuult mai serioasa decat ei. Culmea e ca parerea lor e ceva de genul: "Valentine's? It's bullshit, dude!"
Degetul mare de la mana dreapta. Pot sa-i arat ca-l iubesc in oricare alta zi din an, eventual in fiecare zi; nu trebuie sa astept ziua asta ca sa fie special.
Aratator. Sufar de complexul de a nu fi la fel cu restul lumii.
Degetul mijlociu. Pana in 1969 Biserica Catolica a recunoscut 11 Sfinti Valentini.
Inelar. Ciocolata e mai ciocolata cand o primesti fara niciun motiv.
Degetul mic. N-am primit nimic azi. N-am urat "Happy Valentine's Day". Dimpotriva. Am intrat intr-o grava polemica si nu o sa se finalizeze prea curand.

In schimb azi, ca in fiecare an de altfel, a fost ziua prietenei cele mai bune. Am baut si ne-am hlizit ca-ntre gagici. Chestie de-un farmec inegalabil si neinlocuibila de absolut nimic in lume. 14 februarie pentru mine inseamna ziua ei, e un interval de ore pe care i-l dedic ei si amintirilor din gimnaziu. Ne-am schimbat amandoua, dar am crescut impreuna si trunchiul comun inca mai are nervi extrem de sensibili. Mi-e si dor de ea din cand in cand, dar la ce bun sa-i spun? eu am fost cea care am plecat fara motive bine intemeiate si am si decazut pe deasupra. Dar mi-am mai facut vreo doua prietene din alea bune si am supravietuit. Oricum, stie ea cat de incomparabila e.

Dupa cum bine stiu, zilele bune se termina prost si zilele proaste se termina bine. 14 februarie a inceput bine. Am reusit sa ma trezesc devreme si sa ma colorez pe fata in doar 10 minute. 14 februarie s-a terminat prost. Si s-a terminat, pentru ca e 9seara si sunt la laptop si NU, nu sunt frustrata, doar ca certurile, lucrurile nespuse, acuzatiile, imposibilitatea de aparare, lipsa de coerenta, dezamagirea, constiinta si paranoia ma omoara. Si ma ustura ochii de la fum de tigara grav. Am sa ma indop cu eclere si piscoturi si am sa ma refugiez in Lord of the Rings:The Return of the King Extended Version. Ca un fan adevarat. Unele obsesii nu trec pur si simplu si pasiunea cateodata nu poate fi redirectionata. It's a fact.

Am stat pe strada vreun sfert de ora. Singura. Langa o statie de taxiuri. Asteptand. Era noapte si frigut si zambisem incontinuu doua ore. Fara sa vreau. Inconstient. Zambisem din reflex. Ma bucurasem din reflex. Am existat azi din reflex. O inertie care la momentul constientizarii ustura si arde. A venit langa mine o potaie jigarita. Nu-mi plac cainii. Dar jur ca pe asta am vrut sa o iubesc mai mult decat pe mine in clipa aia. Si ea a plecat si s-a pisat pe o masina. Ca si cum as fi fost ultima fiinta din lume, si pana si o masina e mult mai buna de iubit. Mai statornica, mai consecventa. Apoi au trecut pe langa mine doua chipuri cunoscute. Tipa m-a salutat si n-am fost in stare decat de cel mai sec, mizerabil si in acelasi timp superior "Buna!" din viata mea. Dar presupun ca o sa mai urmeze si altele.

Si climaxul delicioasei zile de 14 februarie a fost ca m-am intalnit cu un fost prieten. Care ar fi putut adera la statutul de Gigel, fiindca asa zice horoscopul. Era cu gagica'sa, care probabil are statutul de Gigina si care ma privea cu ochi mari de copil nevinovat, ca si cum n-ar fi stiut cine sunt. Cine am fost, mai degraba. Asta daca am fost cineva. A zambit prietenos, doar estem colegi. Si a fost sociabil, m-a intrebat pe cine astept. "Pe cineva" "Pe cine?" "Pe cineva" "Pe cine?" "..va." Imi asteptam parintii sa ma duca acasa. Acasa unde parca nu mai e acasa. Dar nu e acasa nici in alta parte, deci oare..oare am ramas fara acasa?

Lăv stori.

2009-02-07T13:34:00.004+02:00

Nu stiu ce-mi place la ea, ca vorbeste mult si repede si ma fascineaza pentru ca, in orgoliul meu absolut, recunosc ca inteleg ce spune si o urmaresc pana la capat; maniera directa a discursurilor ei; imi acorda atentie, de parca nu e genul sclava. Cand o sa ajunga n-o sa-mi mai placa, clar. Habar n-am, fizic nu iese in evidenta cu nimic. Ii dreseaza pe toti cu tampeniile ei. Si eu cateodata as vrea sa urlu la ea sa taca, dar probabil m-ar lua in brate si m-ar strange tare, tare de tot. Fiindca "ii sunt simpatic". E trist ca eu nu prea o bag in seama. Imi cam pare rau. Si rad ca un prost. Se uita la mine, ii zic ca mi-e somn, dar o sa-mi treaca la prima vacanta. Nu conteaza, ea o sa fie partenera mea la bal.

***

Mi-a zis ca o sa tai si-o sa spanzur, dar ea o sa taca si o sa astepte sa termin. Ma face la psihic profund.

***

Ei i se pare ceva serios. Si ma face si pe mine sa fiu serios. Dar n-am ajuns s-o iubesc, cum ma obliga sa-i spun de milioane de ori pe zi. Stiu ca intr-o zi asa am sa simt, fiindca e prea dificil sa nu te atasezi de ea. Si, in plus, parca totul e predestinat. De fiecare data ma gandesc ca ea e tipa. But who knows? Nici de K. nu putea sa ma desparta nimeni la inceput. Jeez, ce prostie.
"Nevoia de limba". Nevoie, zic eu. Nu poti fi singur. Si oare ce are ea atat de special ca sfarsitul asta sa fie altfel decat celelalte? Sa fie unul in care eu sa joc rolul de sclav, de dependent, cum nu mi s-a intamplat niciodata. Sau unul in care nici unuia dintre noi sa nu-i pese. Si atunci o sa-mi bag gheara in gat. Dar cel mai penibil ar fi sa se termine in modul obisnuit. Totusi ea e speciala. E altfel. Deja ma gandesc ca oricat de blabla ar fi, tot o sa ma scoata din sarite cu ceva si o sa hotarasc. E mai bine singur pe perioada nelimitata. Si intr-o zi o s-o iau de la capat. Sau poate prea multa iubire o sa duca la crearea unei chestii care sa ma faca sa devin addicted si oricat de tare mi-as dori sa ne despartim, n-o s-o fac fiindca..fiindca am s-o iubesc. De-asta nu ma implic. Fiindca am sa ajung sa iubesc. Reciprocitatea nu e obligatorie. Ea pare superficiala pentru ca se grabeste. Eu par la fel pentru ca sunt prea calm.

***

Fuck ăi. O luna.
The end of the love story. Pretty sad. Mie nu-mi pasa deloc. Stiu ca asa e cel mai bine. Pentru mine. Ea s-a indragostit evident. Si acum e cu o bisexuala, cu care zice ca intretine relatii strict fizice. Ca sa ma uite, ovcors. Nu ma doare, nu ma intereseaza.

1 an de Gigel

2009-02-04T12:11:00.002+02:00

"Sa traiesti pana la sange, sa iubesti pana la durere, sa arzi pana la tipat. Sa simti ca te sfasii atunci cand te desprinzi din imbratisarile celuilalt. Sa-ti asezi ticaitul inimii in cadenta silabelor numelui sau. Sa lasi sa-ti curga prin vene parfumul sau dulce-otravit, egoist si salbatic, terestru si inaltator. Si sa uiti ca in dragoste nu exista alegeri pentru o viata. Sa vrei sa il iubesti pentru totdeauna si sa te iubeasca mereu.
Imposibil." (Alice Nastase-Despre iubire)

Poate are vreo 2 facultati si-un Tango in fata mea, dar n-are dreptul sa afirme ca e imposibil. Viziune defectuoasa care ii face rau mai mult ei decat cui i-a picat cartea in mana. Oricum, mai vorbim peste vreo 20 de ani, poate se razgandeste.

Despre Ianuarie

2009-02-04T11:54:00.002+02:00

"*Intotdeauna in ianuarie ninge disperat si gasesc in ninsoare pretextul de-a ma cuibari intre brate fierbinti.
*Neinceputul calendar imi da iluzia de tinerete.
*Cineva drag e nascut in ianuarie.
*Mi-am facut deliciosul obicei sa indraznesc in ianuarie ceea ce nu as cugeta vreodata sa visez in august.
*Toate minciunile inceputului de an sunt atat de parfumate si dulci si frumoase, incat as vrea sa traiesc pe planeta Ianuarie." (Alice Nastase-Despre iubire)

Declin de ianuarie.

2009-01-26T16:45:00.006+02:00

..un fel de declin in sus, daca se poate. Adica asa ne pare noua, in sus, dar de fapt e in jos, cam la 180gradealcool.

Ce-i cu drumul asta spre casa? E un fenomen pentru care trebuie sa fii inzestrat cu disponibilitate de la nastere, cam ca Gavrilescul lui Eliade asa [B. nu-ti intari pieptul, nu e niciun text literar pe-aici]. Mai intai trebuie sa ai o casa, sau macar ceva care sa semene a casa, adica sa aiba 24 de grade inauntru iarna, miros de mere coapte [eventual si mere], un pat/canapea/saltea/covor, apa calda curenta si fara gauri in tavan. Asa. Doi. Trebuie sa stai undeva in afara casei minim 7 ore, de exemplu la scoala, cu posteriorul intr-un scaun de comfort indoielnic, inconjurat de rosu aprins [dar nu de-ala metaforic ca al Lunei Amare], albastru-gri-dorian, galben jaluzelic si alb cretin indementit de neoane. +sa fii batut la cap de tot felul de personaje dubioase si cu coeficient de inteligenta sub nivelul marii. Trei. Drumul spre casa n-are farmec daca esti singur, pentru ca atunci oboseala e ca un grav bad trip si devii serios, ai revelatii retarde, inclini spre emomindset, dormi in picioare etc. Drumul spre casa trebuie facut in minim 2 si maxim 3persoane,eventual de acelasi sex cu al tau, altfel iar devine prea boring si deraierile tale n-o sa aiba acelasi grad de hlizeala.

Very important este sa nu privesti in jos, pentru ca starea de "rademglumimda'sicandajungacasasitragunsomnic8->" iti va fi spulberata de imaginea cel putin dezgustatoare a milioanelor de flegme de pastelate nuante de galben, a mucurilor de Carpati, ca Sobraine clar n-ai sa vezi, si alte mizerii si balonase. Nici in sus sa nu te uiti ca poate ploua. Cu ciori.

Daca, printr-un miracol, stai la semafor si astepti verdele cu gandul constant la patul maxim de moale si de mirositor a somn, si cand se face verde in sfarsit si iti faci o cruce imaginara si multumesti divinitatii semaforului, si faci primul pas spre drumul riscant brazdat de linii albe, care iti marcheaza dreptul de pieton, si trece o Dacie care mai are o intersectie si se dezmembreaza, plina-ochi de cetateni ROMANI de culoare ALBA [minim 10, seamana cu emigrantii somalezi, mai putin in privinta tenului], se deschide un geam si se aud injurii sanatoase, tu te uiti o fractiune de secunda mai dubios, ca asa e uman doar, Dacia mai merge un strop de strada, se aud frane sanatoase, se deschide o portiera [nu, nu cade, se deschide cu eleganta de bemveu], iese un gagiman versat cu un dinte da, unul nu si alura de retardat cu zapa [apa+zahar] in par si..si se urla la tine si..si..Atunci iti pare rau ca traiesti in Romania. Iti pare sincer rau ca tu ai 10 clase si intentionezi sa continui si unii 10 clase si nu prea. Asta-i. Si vor mai urma, pentru ca drumul spre casa e amuzant tare cand ai cu cine sa-l vii.

Si in spirit revolutionar si in semn de protest fata de legea interceptarilor :

Multumesc *R.

Twilight

2009-01-20T17:10:00.006+02:00

Nustiudece, dar filmul asta mi-a lasat impresia de low-budget, chiar daca a facut uz de cel putin $37 milioane [nu-s chiar fara numar]. Parca au dat peste carte intr-o zi, a doua zi i-au tras un script cat de cat si intr-o saptamana l-au si terminat de filmat. Slab, extrem de comercial si spalator de creiere. Despre carte nu pot spune nimic, fiindca n-am citit-o si nici n-am de gand [e un fel de nou Harry Potter], in schimb soundtrack-ul mi se pare dubios de interesant si de mergator la suflet.

"Supermassive Black Hole" (Muse) – 3:29
"Decode" (Paramore) – 4:22
"Full Moon" (The Black Ghosts) – 3:50
"Leave Out All the Rest" (Linkin Park) – 3:20
"Spotlight" (Twilight Mix) (Mute Math) – 3:20
"Go All the Way (Into the Twilight)" (Daniel Newman and Perry Farrell) – 3:27
"Tremble for My Beloved" (Collective Soul) – 3:53
"I Caught Myself" (Paramore) – 3:55
"Eyes On Fire" (Blue Foundation) – 5:01
"Never Think" (Robert Pattinson) – 4:29
"Flightless Bird, American Mouth" (Iron & Wine) – 4:00
"Bella's Lullaby" (Carter Burwell) – 2:19
+bonus
"Let Me Sign" (Robert Pattinson)
"La Traviata" (composed by Giuseppe Verdi, performed by the The Royal Philharmonic Orchestra)
"Clair de Lune" (composed by Claude Debussy, performed by The APM Orchestra)

*"Alright, so you read minds..What am I thinking? Wait..okay now, go."
"I have no idea. I can read every mind in there, except yours. Work, sex, money, sex, sex, boyfriend.(points at Bella) Nothing. It’s quite frustrating."
"Why, what’s wrong with me?"
"I tell you I read minds and you think there’s something wrong with you?"

*"You’re impossibly fast. And strong. Your skin is pale-white, ice-cold. Your eyes change color. And sometimes you speak like... you’re from a different time. You never eat food, or drink, or come out in the sunlight. And you said no to the beach trip only after you heard where it was. Because of the treaty.. How old are you?"
"Seventeen."
"How long have you been seventeen?"
".. A while."

*"You’re... beautiful.."
"Beautiful? I’m a killer, Bella. This is the skin of a killer."
"I don’t believe that."
"Because you believe the lie. The camouflage. I’m the world's most dangerous predator. Everything about me invites you in - my voice, my face, even my smell. As if I need any of that... As if you could outrun me. As if you could fight me off. I’m designed to kill."
"I don’t care."
"I’ve killed people."
"It doesn’t matter."
"I wanted to kill you. I’ve never wanted a human's blood so much in my life. I’m dangerous to you."
"I trust you."
"Don’t."

*"We’ve learned to control our thirst.. But you - your scent, it’s like a drug to me... my own personal brand of heroin."
"Oh... I thought you hated me when we met."
"I did. For making me want you so badly. I’m still not sure I can control myself."
"I know you can."
"I wish I could understand this thing you see in me. You look at me with those eyes... I can’t read your mind. Tell me what you’re thinking."
"I’m afraid."
"Good."
"Not of that. I’m afraid... you’ll disappear. That I’ll lose you."
"You don’t know how long I’ve looked for you."

*"About three things I was absolutely positive. One, Edward was a vampire.Two, there was a part of him that thirsted for my blood. And three... I was falling, unconditionally and irrevocably, in love with him."

*"Come to my house tomorrow."
"Your house? With your family? But... what if they don’t like me?"
"You're worried, not because you'll be in a houseful of vampires, but because you think they won't approve of you?"

*"Edward... why did you save me? If you’d let the venom spread, I could’ve been like you by now."
"You don’t know what you’re saying. You don’t want this."
"I want you. Always."
"I won’t end your life for you."
"I’m dying anyway. Every minute, I get closer, older.."
"That’s how it’s supposed to happen."
"Not the way Alice saw it. I heard her. She saw me like you."
"Her visions change, Bella."
"Based on what someone decides. And I’ve decided."
"Is that what you dream about? Becoming a monster?"
"I dream about being with you forever."
"You really want this?"
"Yes."
He lowers his lips to her neck. One bite is all it would take.
"You’re ready right now?"
"Yes."
His lips hover over her skin, a long beat... then he presses his lips to her throat. Not a bite. A kiss. He looks at her.
"You’re going to have a long and happy life with me. Isn’t that enough?"
"For now. No one will surrender tonight. But I won't give in. I know what I want."

Despre ceva important

2009-01-19T16:03:00.004+02:00

"Ceea ce e indescifrabil, unic si tainic in om, ceea ce tine in el de esenta marilor paradoxuri existentiale, constituie obiectul unei agresivitati nebanuite, al unei ferocitati glaciale, care ia formele elucidarii, ale reducerii la stiut: forme cu atat mai eficiente cu cat elementele stiutului sunt mai multe, permitand un numar mai mare de combinatii." (Matei Calinescu-Viata si opiniile lui Zacharias Lichter)